Page 50 - 1932-12

FABIO TOMBARI: FRUSALIA 659

> Şi atunci bunul clopotar sc răzvrăti: singur ca Cu acel scuipă-foc în mână părea un tâlhar aurit
un Dumnezeu. Ce-i păsa lui dacă parohul mai avea de soare.
treabă şi dacă nu bătuseră încă orele unsprezece ju­ Nu era nici ţipenie de om.
mătate? Are să le bată el. Se agăţă de frânghii ca Toată acea mare sărbătoare orientală de lumini
unul care se înneacă, sări din boltă în pătratul bizare şi de colori scânteetoare era colo, în faţă,
clopotelor şi puse mâna pe ciocane. Suna puter­ pe marea pustie, spre slăvirea şi la îndemâna oricui
nic, suna ca să adune lumea, suna ca pentru re­ s’ar fi simţit erou. In faţa acelei poezii de argint,
voluţie. Paştele veni pe neaşteptate, ca o lovitură toţi poeţii s’ar fi putut crede regi şi s'ar fi bucurat
de stat, cu nişte lovituri seci, îndrăcite, care pă­ de fastul acelui regat fermecat. Şi Giovanni, aproape
reau un concert de fierari. Se revărsa peste văi, orbit de soare, ca un şoim căruia i s'a scos gluga,
năvălea satul, se întindea spre vile, răsuna pe mare. se simţi regal până la despotism şi, lovind tunu-
Frusalia îl simţi dintr’odată pe pălărie ca un nor leţul, plezni liniştea cu două lovituri de salvă spre
de îngeri, şi fu sărbătoare mare în ziua aceea şi răsărit.
văzduhul se cutremură de sunete. Bum! Bum! Numai două lovituri, fiindcă i se
Bietului paroh, care protesta încurcat, Giovanni născuse o fată.
nu-i răspunse; scobori în fugă scăricica şi goni Dacă i s’ar fi născut un băiat, ar fi tras tot
spre casă. In odaia de sus văzu fetiţa, roşie, pe două lovituri.
care femeile o scăldau în albie, şi pe Bice in pat,
printre rufe, cu faţa suptă. Se duse jos în bucă­ (urmează) FABIO TOMBARI
tărie, desprinse un tunuleţ, încărcă amândouă ţe­ Din italieneşte de Cino Lupi fi Lazzaro Lax
vile cu balistită, piper şi moloz şi ieşi spre mare. Cu desene de I. Teodoresca Sion

Kt