Page 52 - 1932-12

C R O N I C A 641

Mecanica Sociali e din 1910, ca un testament al vieţii ştiin­ cimitirele ei de construcţii şi de ipoteze. Stările sociale se
ţifice aplicate la viaţa practici, şi din aceeaş tendinţi nobili schimbi şi trec peste atâtea formule care nu puteau si se
şi divini a omului de ştiinţi ca s'o domine şi si-i dea o desvolte pini la sfârşit atunci când au fost rostite pentru
îndrumare raţionali. Matematicianul devenea, pentru necesi­ întâia dată. Dar pilda unei personalităţi şi a jertfei ei pentru
tate şi ca o concluzie necesari: sociolog. un ideal se păstrează neschimbată. Haret ne di, mai cu seamă,
Pe sociologie, afirmi Haret cu tirie, trebue si se întemeieze aceasti pildă in împlinirea pini la sacrificiu a datoriei, in
ceea ce se numeşte politici, ce adeseori, adaugi el, « nu este ascultarea până la urmi, de o convingere, in lupta pentru
decit un ţesut de furişiri de mici fineţi, de mici intrigi, de cât mai mici capitulări in legături cu oamenii, in căldura pe
mici infamii, in loc de a fi ceea ce ar trebui si
fie: o ştiinţi foarte grea, diditi pe baze sigure
şi solide». Şi Haret se intreabi: «Nu va veni
nici odati ziua in care aceasti ştiinţi va fi con­
stituiţi < Sperim... ».
Şi aşa a scris el « Mecanica Sociali *, cici,
uriş cu propriile-i cuvinte: « Nu există mei un
singur om de Stat demn de acest nume, care si
nu fie izbit de insuficienţa mijloacelor de care
dispune, pentru a rezolva greutăţile pe care le
intilneşte la fiecare pas în viaţa popoarelor ».
Greutăţi care de sigur, ies din complicaţia
tariş a problemelor, dar şi din ignoranţi. « Igno­
ranţa, care afirmi axiomatic Haret, este cauza,
ci foarte adeseori înşişi oamenii de Stat cei
mai iluştri sunt constrânşi a conta mai mult
pe şanse şi neprevizut decit pe propria lor ştiinţi ».
înaintea noastră se găseşte, cum spune el
spre sfârşitul Mecanicii Sociale, violenţa naturii
omeneşti, care trebue si fie stăpânită de civili­
zaţie. Haret s’a pus in serviciul acestei culturi
pentru toţi, şi în aceasti noţiune de înglobare
sociali a descoperit pătura de temelie a ţării şi a
neamului românesc, pe ţărani.
Urmărirea pentru întâia oară a problemei pe
ambele ei planuri, şcoală şi acţiune sociali, sau
cum s'a păstrat dela el în terminologia noastră
pedagogici, activitatea extraşcolari, e un merit
care îi aparţine întreg. Pentruci cei mai lipsiţi
şi cei mai numeroşi erau ţăranii, iar agenţii de
înrâurire, cu ridicini adânci intre ei, erau
preotul şi învăţătorul, planul de lucru se impunea
dela sine.
Sistemul celor trei coordonate: economice,
morale şi intelectuale, care stau in cea mai strânsă
legătură, se întrepătrund şi pe care noi le dez­
voltăm azi în: biologice, economice, morale şi
spirituale, au creat o singură legiuire, organi­
zaţie şi tehnici.
Satele au început si fie răscolite şi încadrate
intr'un program urmărit cu o voinţă şi cu o D. Paciurta : Beethoven
încredere care nu se putea să rămână fără răsunet.
Aceasta a fost a doua caracteristică şi tirie a lui Spiru Haret, care se pricepea s'o dea din răceala ordonată a atmosferei lui
care trăia la începuturile acţiunii lui publice in romantismul siderale, in însufleţirea şi in interesul stârnit pretutindeni pentru
vag şi general ţărănesc, de unde trebuia si se desprindă, după preocupările lui cardinale, făcute preocupările Ministerului,
multe lupte şi după răsturnările din urmi, idealul ţărănist. pe care cu atâta strălucire trainică l-a condus in trei rânduri.
Tiranul, ca preocupare ideală şi practici, pentru sine şi nu înaintea acestei pilde ne închinăm astăzi, urmaşii lui şi ii
pierdută şi secundară in preocupările generale de Stat. aducem amintirea pioasă a întregului corp didactic şi a mi­
A treia caracteristici, şi nu ştiu daci nu cea mai scumpi, lioanelor de copii care umplu de tinereţe şi de nădejde şcolile
e concepţia de datorie a omului de Stat şi însuşirile lui, aş unei ţări mai mari decât o visase, dar pentru a cărei mărire,
zice, de înalt funcţionar public. înălţare şi demnitate şi-a pus tot sufletul şi toată personali­
Ştiinţa evoluiazi şi duce cu sine, ca o uriaşă metropolă, tatea şi in al cărei viitor avea o profundă şi neclintită încredere.