Page 59 - 1932-12
P. 59
C R O N I C A 647
cirunte noi incercâm să ghicim şi pc celălalt Jean Ban, care strălucesc de noutate şi de îngrijire. Parcă şi casele au fost
apără în cărţile lui, in cele trecute ca şi in cele viitoare, tot prinse in ele şi aruncate in acest colţ numai ca un adăpost
atât in Datorii uitate şi in Prinţesa Bibiţa cât in monumen vremelnic de mizerie. Institutul nu poate rămâne multă
talul Europolis, a pâră Dunărea noastră cât zece tratate. E vreme cu o asemenea colaborare. El e dator să-şi creeze o
pentru noi, aşa cum nu vrea să ne privească şi cu fluviul colonie de pescari model, nu de oameni adunaţi din toate
prin braţele mişcate ca nişte arătătoare, un fel de Istros, zeu ungherele Dobrogii, Anatolid şi Rusiei, ci de români. In nişte
vechiu şi tată al celei mai iubite şi binefăcătoare ape româneşti. clădiri părăsite vecine aşezăm in minte întâia şcoală de pescăria
Ieşim apoi să căutăm un loc pentru Aquariul Constanţei ţării. Mutăm pe-aici visurile noastre mai vechi dela Baldc, din
şi ne oprim la casa lipită de mal din faţa Cazinoului. Marea preajma portului pescăresc dela Tusla. împlinirea lor se apropie.
e pâcloasă şi bate in stând fără încredere. Parcă ar bănui că
ARHIVA PENTRU ŞTIINŢA ŞI REFORMA SO
punem la cale o înlănţuire de un nou fel a ei. In cămăruţe
de sticlă, cu apă marină mereu proaspătă adusă pe ţevi, au CIALA.— Pentru întâia oară revista Institutului Sodal Ro
mân iese într'un singur volum pe un an intreg. E ca o încu
să plutească măreţ, să privească nemişcat sau să zburde printre
nunare de activitate pentrucâ anul e anul al zecelea. înseamnă
panglicile algelor, după fire, peştii adâncului. Ca un sca
fandru, plin de brumă, meduza are să-şi coboare şi să-şi o înălţime, 6.000 de pagini pentru o revistă de ştiinţă! Cele
zece volume incep să aibă in bibliotecă un loc al lor, care
urce dopotul din care atârnă ducurii neliniştiţi ai braţelor.
se vede. Amintirile vin şi ele, bătrâneşte.
Broaştele ţestoase au să taie dea curmezişul, ca o umbră gâl-
bue, fereastra albastră stropită de bobiţele de aer. Scoicile
au să scrâşnească puţin din buzele ţestului lor sidefat şi să
se înfunde şi mai mult in nisip. De sub pietre buretoase cra
bii au să stea la pândă.
Aid, pe coşurile înalte aidoma unor catarge, se ridica fu
mul dela bucătăriile restaurantului, atund când inainte de
râzboiu, Cazinoul dădea de mâncare la amiazi şi seara clien
ţilor lui. Acum câţiva ani, 1927 sau 1928, când s'au sărbă
torit cei dndzed de ani de viaţă românească ai Dobrogii,
in aceeaş sală sprijinită pe stâlpi de fier cu capiteluri dan
telate, a fost ramura ştiinţifică a expoziţiei. Clădirea şi-a tot
căutat încă dela zidire un rost şi nu l-a găsit. Nu văd altul
mai potrivit şi mai statornic decât acela pe care i-1 vrem de
rândul acesta, de Aquarium al întâiului nostru port şi oraş
de vară la mare. Directorul staţiunii hidrobiologice e intre
noi şi ne arată plm de încredere putinţele. La cuvântul lui,
sala se Împarte in secţii şi se acopere de colecţiile d vii. II
lăsăm să facă un plan şi ne legăm sus, in biurourile Ligii
Navale, din fostul Hotel Carcd, să punem la cale tot ce pu
tem şi ce nu putem, ca să-l împlinim.
Până atund alergăm intr’o caravană de automobile pe şo
seaua Mamaei cu toţi ascultătorii şcolii, ca să vedem Insti
tutul Hidrobiologic. De pe micul promontoriu, bătut de două
mări, clădirea stă cu o muchie mai mult duşmănoasă către
drum. Chiar înaintea intrării d şoseaua coteşte, dată îndărăt
de golful larg in care albeşte departe Mamaia cu pavilioanele
şi casele ieşite din nisip, ca o vedenie amăgitoare. Vântul Icoană zugrăvită pe lemn, tip Gherasim zugravul. (Anica
sărat loveşte aia fără milă smuls din burdufurile lui răsă
Dadon, Casa 52, Cornova-Orhei, primită de pomană la
ritene. încearcă şi acum geamurile cu o sgâlţâire rece. Să
înmormântarea mazilului Ncculai Dumitriu, Casa 190)
lile au rafturi cu borcane etichetate, in care zac in spirt lo
cuitorii până la două sute de metri ai apei, de unde incepe M’am trezit in 1918 membru al unei Asociaţii pentru Stu
marea moartă sulfuroasă, sau mese întinse cu aparate şi unelte diul şi Reforma Socială, la a cărei alcătuire, la Iaşi, in refugiu,
dudate. Ochii de ddop ai ştiinţd răscolesc adâncurile. Marea, nu putusem să iau parte, de vreme ce rămăsesem in Bucu
atât de închisă, işâ desveleşte ascunzişurile. Un biolog pontic, reşti. • întâia mea saranâ a fost să îngrijesc de tipărirea nouei
suit pe un scaun, ca să fie văzut de toţi, lămureşte şi arată. reviste a Asociaţiei, « Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma So
S'aude afară bătaia valurilor. E ca şi cum le-ar durea acest cială ». Sunt cincisprezece ani de-atund şi, afară de o între
glas şi ar încerca să-l acopere. Glasul continuă. rupere de un an, când a făcut aceeaş treabă Nae Ionescu,
La douâzed de paşi de Institut e o colonie de pescari. am rămas acelaş secretar de redacţie. Am început la tipo
Prinsoarea plaselor şi cârligdor d trece întâiu pe aia. In grafia « Luceafărul *, care nu era ce este astăzi, cu studii adu
trăm in căsuţde, încropite parcă din ce-a cules de pe aceste nate intre Bucureşti şi Iaşi, cu hârtia de leşie şi de cenuşă
întinderi sărace, crivăţul, şi pe care tot crivăţul te miri că nu nedată la dur, de după războiu, cu lucrătorii abia demobi
le ia cu o suflare. Lut prăfos, lemn putred, tinichea ruginită, lizaţi şi mai deprinşi să puie cartuşul in puşcă decât litera
ţoale din zdrenţe. Numai plasele pescarilor intinse la uscat in vmgalac. Am inceput cu un număr de 300 de pagini de
