Page 6 - 1932-12

596 B O A B E D E G R Â U

înzestrarea tipografiei costând jertfe băneşti urce preţul la abonament al cărţii, cu toate că a
enorme, Direcţia a ajuns în stare să tipărească şi recunoscut scumpirea traiului. Tipografia atunci
opere de mai multe volume, mai cu seamă biseri­ făcu un raport ocârmuirii, cerându-i să scadă cota
ceşti, care făgăduiau un venit bun. Aşa apăru în scumpirii, iar Molnâr să consimtă ca o coală să
vara anului 1804 «Mineiul din Buda * în 12 vo­ coste numai 23 fiorini, adică numai cu patru mai
lume de mare format, fiecare cuprinzând câte o mult peste preţul stabilit. Cu tocmelile acestea a
lună, tipărit cu negru şi roşu pe două coloane şi în trecut mai bine de un an, când tiparul Octoihului
două feluri de exemplare, unul pentru Ardeal şi a putut începe în ziua de 1 Iunie 1807. Acesta
Ungaria, iar altul pentru Ţara-Românească, fiecare ţinând apoi aproape cinci ani de zile, a costat 1100
cu alt fel de prefaţă. Acolo el se vindea prin negu­ de exemplare 13.513 fiorini, din care sumă Molnâr
stori ambulanţi, atât mai uşor cu cât ediţia s’a achitând 10.000. restul a rămas să-l strângă din
tipărit de pe modelul Mineiului dela Râmnic, intro- banii ce avea să încaseze dela abonaţi şi librari.
ducându-se în text multe schimbări folositoare. Cartea a fost însă aşa de bine căutată, că odată cu
Octoihul, Molnâr a comandat la Buda şi tipărirea
Evangheliei, pentru costul căreia a găsit şi un
tovarăş, pe negustorul Stan Popovici, care în vara
anului 1812 mergând la Buda, luă in primire din
cele 1500 tipărite, 900 de exemplare, după achi­
tarea sumei de 2000 fiorini, prin care s’a stins
contul, rămânând însă o restanţă de 7362 fiorini
Iscălitura doctorului Molnir pe acela al Evangheliei. Molnâr n’a putut plăti
acum mai mult, căci Evanghelia a ieşit mai curând
S'ar crede că o astfel de operă costisitoare a ieşit decât gândea — precum o mărturiseşte în scri­
cu cheltuiala vreunei feţe mari bisericeşti şi iată că soarea sa din 6 Iulie 1812 — aşa că nu avea toţi
ea a fost tipărită pe socoteala doctorului Molnâr, banii gata, mai cu seamă că zăcuse vreo 14 săptă­
vechiu colaborator al tipografiei. Contractul ace­ mâni de o rană primejdioasă. Tipografia arătând
steia cu dânsul s’a încheiat în 4 August 1802 cu înţelegere faţă de expunerile doctorului, i-a îngă­
12.000 de fiorini, din cari doctorul a trimes o arvună duit o amânare de plată, cu rugămintea să-i tri-
de o mie fiorini. Ştim din înştiinţarea smeritului meată cât mai de grabă 3000 de fiorini. Dragostea
episcop al Argeşului, Kir Iosif, că vestea tipăririi de literatura română a acestui om zelos pare însă
operei ajunsese la dânsul când se tipăriseră din că era mai mare decât câştigul, deoarece magi­
Mineiu lunile Martie, Maiu şi August, pline de stratul Sibiului înştiinţează tipcgrafia din Buda că
greşeli. Acestea îndreptându-se, coaiele cu erori doctorul Ioan Molnâr a murit acolo, în 16 Mar­
mari s’au tipărit din nou şi tipografia a scos în­ tie 1815, lăsând multe datorii după sine. Lucrul
treaga lucrare la lumină în 1805 într’o ediţie de a impresionat rău Direcţia tipografiei, căci şi ea
rară frumuseţe, retrăgând din comerţ exemplarele mai avea să ia dela decedatul aproape 4000 de
defectuoase ale primei tipăriri. La ieşirea Mineiului fiorini. Având însă in depozit încă 486 de exemplare
existând o datorie de 7060 fiorini, ea a fost acope­ din Octoih, le-a pus in vânzare şi ele au fost aşa de
rită de doctorul Molnâr în două rate, pe măsură căutate că profesorul Constantin Diaconovici-Loga
ce încasa preţul exemplarelor, cu câte «şase flo- din Arad comandă în 1829 o nouă ediţie de 500
rinţi» de volum, precum îl fixase încă în anul 1799. exemplare d i n Octoih,
Cartea elegant tipărită a fost primită aşa de bine trimiţând tipografiei un
şi în câţiva ani ea a ajuns aşa de căutată încât acont de 200 fiorini. Dar
negustorul Dumitru Orghidan din Braşov trimite şi ediţia aceasta s’a vândut
tipografiei în 1810 o arvună de o mie de fiorini curând, aşa că tipografia
ca să o scoată din nou în o mie de exemplare. a scos-o iarăş în 1846
Simţind acest lucru, doctorul Molnâr s’a hotărît într'un volum in folio
să retipărească la Buda şi Oct01 hui, ultima sa ediţie de 662 pagini, tipărit cu
fiind aceea din 1792 dela Bucureşti. Comanda negru şi roşu. Foaia de
doctorul Molnâr o făcuse în toamna anului 1805, titlu a cărţii luxoase e
dar, ca să-şi vadă şi de celelalte ale sale afaceri, în Pecetea doctorului Molnir i d e n t i c ă cu aceea a
primăvara anului viitor s'a prezentat tipografiei Mineiului dela 1805, iar
pentru ca tiparul să meargă mai bine. Abia plecă ultima pagină a prefeţei — scrisă pe vremuri de
însă de acolo îndărăt în Ardeal şi, în urma unei doctorul Molnâr — ne înfăţişează pe Sfântul Ioan
greve a zeţarilor şi a scumpctei traiului, preţul Damaschinul sculptat în lemn, precum se vede din
stipulat în scris nu s’a mai putut ţine de către tipo­ reproducerea redusă a planşei frumoase.
grafie, care la ordinul ocârmuirii a fost nevoită a-1 Ediţiile acestea importante cereau fireşte şi cen­
urca dela 19 fiorini coala la 26. zori destoinici, cu carte şi gust de tipăritură. Cel
Vestea acestui lucru neaşteptat nu era deloc dintâi cenzor român la tipografia din Buda a fost
plăcută pentru Molnâr care nu putea de fel să Ion Onişor, numit în 1794 cu o leafă anuală de