Page 62 - 1932-12

C R O N I C A 6 4 9

fost foarte uşor de realizat. Dintr'un spirit de construcţie un grup neaşteptat: Arhiva monografici. Ea înseamnă comu­
unitari, vidit şi in conformaţia şi activitatea Institutului nicarea întâilor rezultate după şapte ani de cercetări monogra­
Social Român insuş, care cere unitate in diversitate, revista fice pe teren, prin echipe speciale de cercetători înarmaţi cu
cauţi si aduci de fiecare daţi o imagine a acestui principiu. o metodă proprie. E chiar Şcoala Guşti in sociologie, care îşi
Daci ceva, chiar un element secundar, împiedici realizarea face deodată drum în rânduri strânse, întâia şcoală sociolo­
Iui, « Arhiva » îşi reface aproape materialul şi preferi si aştepte. gici românească. Nu e de mirare ci ea a dat caracterul între­
Când iese, ea este inşi aşa cum a vrut
si fie. Daci n'a putut intr’un numir
simplu şi la porunca formali a ca­
lendarului, izbuteşte in două, in trei
sau, ca acum, in patru şi la o daţi
corespunzitoare. Atunci inşi e intr’a-
devir o trecere in revisti a tutulor
preocupirilor sociologice ale vremii,
atât in ţari cât şi in striinătate. Ori­
zontul e nespus de larg şi privitorul
se bucură de el cu toată încrederea.
«Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma
Sociali » apare astfel nu numai ca
un organ al unei societăţi ştiinţifice,
dar şi ca o publicaţie organici, bine
legaţi in toate încheieturile ei.
In numărul din urmi, ea şi-a adaus
o noui lăture. Pini acum revista a-
ducea regulat un grup de studii pro­
priu zise, de caracter general, dar
strict sociologic, un grup de cercetări
legislative şi un grup de cercetări
documentare. încheierea acestor trei Ţărăneasca (învârtită spre stânga — piciorul drept in centru, piciorul stâng înapoi),
grupuri o făceau contribuţiile de legă­ la Fundu-Moldovei in Bucovina. Din «Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Sociali >.
turi cu alte discipline sau preocupări înrudite, care se inmănun- gului an al publicaţiei şi ci a cerut la întâii ei paşi un spaţiu
chiausub rubrica Mişcării ideilor. Ceea ce urma oglindea dinamica de şase sute de pagini. Râvna ii era mult mai mare. Se înţelege
sociologici a vremii, recenzii, cronici, buletin al activităţii In­ acum şi de ce « Arhiva » a luat această înfăţişare şi sti ca un
stitutului, buletin bibliografic. In anul al zecelea şi-a făcut loc monument in câmpul publicisticii româneşti.

Teatru, muzică, cinematograf, radio

COLINDE, COLINDE. — Astăzi de dimineaţă, cel mai întoarcă şi aevea intre noi. La biserica lui bătrâni, zidită in
vechiu liceu pe care îl avem, Colegiul naţional Sfântu Sava, veacul al şaselea de Justinian, au bătut drumul din Ierusalim
şi-a serbat patronul. Eram in sală atâţia din foştii elevi de acum spre marginea deşertului pietros, destui din cei de faţă. De ce
treizeci şi chiar patruzeci de ani. Am zărit la un colţ barba nu se ridici unul, Galaction de pildă, să ne povestească de
albă de patriarh de ambele Testamente, a lui Gala Galaction. biblioteca unde sunt cărţi dela noi, in chirilica infloriti de
Erau şi profesori de-atunci, cari se urcă şi astăzi pe catedră. cancelarie domnească, sau de paraclisul boltit cu mormântul
Uite pe Floru, verde incă, pe Slăvcescu, la fel de speriat, pe sfântului, de unde insă trupul i-a fost luat de Cruciaţi şi dus
Fotino, tot aşa de nesigur. Numai noi, inviţiceii lor din zilele la Veneţia? Poate că la toate acestea şi la altele mai frumoase
frumoase, ne-am schimbat şi am îmbătrânit. Pentru măreţia gândesc nu numai eu, şi Sfântul ctitor e mulţumit.
şi oboseala lor de zei, corul din fund e tot aşa de fremătător Copiii simt şi ei. Pe lângă recitiri de versuri şi mişcări
şi de vioiu. Ieri îl alcătuiam noi. Acum ne-au luat locul alţii. ritmice, ei cântă. Colinde vechi învie, cu glasuri fragede în­
Nimic din ce-am fost nu s’a păstrat. Foştii noştri dascăli ne gereşti, dar deşteaptă ecouri adânci şi de demult. Se apropie
privesc şi surâd politicoşi, firi să-şi aducă insă aminte câtuş sărbătorile cântecului, care sunt la noi Crăciunul, cu Ajunul,
de puţin de noi. Fugaces labuntur anni! ca un prolog, şi cu Pluguleţul, ceva mai târziu. Atunci cade şi
Sfântul din intâile vremuri ale creştinismului trebue să fie stagiunea de o luni întreagă de teatru popular, care incepc
şi el, in duh, intre noi. Tot tineretul acesta care i-a luat numele la Sfăntu Niculae şi îşi plimbă pe uliţele albe de iarnă ale
şi îl dă din mâni in mâni de peste două sute cincizeci de ani, calendarului apucat de noi, steaua şi vicleimul, cu stelarii,
pentrucăi ntr’o bună zi şi-a deschis casa de învăţături in umbra ciobanii şi irozii cu chivâre de aur, până in ziua Bobotezei.
turlelor bisericii lui, ii apără amintirea ca nişte zglobii copii Datinele acestea nu trebue lăsate să se piardă. Şcolile sunt
de cor. Mi-a părut insă rău, stând intre sutele de şcolari, de in întâiul rând datoare să nu ingădue să se scufunde în inoi-
părinţi şi de profesori, ci nimeni nu s'a gândit si-i rostească rile zilei moştenirea scumpă de artă dela strămoşi. Două mi­
tare numele şi si-i spună vreun episod din viaţi, care si-1 lioane şi jumătate de suflete înseamnă ceva. Ceea ce ar începe