Page 64 - 1932-12

C R O N I C A 6 5 1

aproape de cea culturală propriu zisă a Covorului fermecat germane, care inundaseră intr'un timp piaţa românească a
Fox, cu vederi şi cu obiceiuri din toată lumea. cinematografului. Ele aproape au dispărut astăzi. Casele de
Dintr’un total de 493 filme au fost respinse 8, adică la filme, cu frica cenzurei înainte, nu le mai fabrică.
cam 40 de filme intrate pe fiecare lună, mai puţin de unul. In ordinea cantitativă după origină a filmului rulat in
Nu se poate zice că cenzura romănească a filmelor nu e România In 1932, ţara insăş îşi menţine locul cel din urmă.
miloasă. Dacă nu s’ar ţine socoteală de tăieturile pe care Cum am spus, întâiul şi al doilea loc îl păstrează Sutele
le practică, de obiceiu destul de discret, in unele din fil­ Unite şi Germania, ceeace e firesc, pentru că amândouă sunt
mele încuviinţate, şi de unele îndreptări de titluri, ea ar ţările de cea mai mare producţie. Franţa urmează cu 69.069
putea fi învinuită că evoluiază spre un simplu birou de în­ metri, la o depărtare catastrofală. Urmează mult mai în­
registrare. Ceeace n'ar fi exact, pentrucă numai existenţa dărăt Italia, cu 13.068 metri. Dar de ce România, cu 3.800
ei şi fixarea unor anumite criterii de judecată regulamen- de metri, stă chiar în urma Dancmarcii, care ne-a trimes
tează viaţa filmului, fără să mai fie astfel nevoc de o in­ 4.810 metri ? Pentrucă România, spre deosebire de aproape
tervenţie deadreptul. Cenzura are o acţiune preventivă mai toate ţările globului, nu vrea nici să cunoască ce ar fi aceea
însemnată decăt cea represivă. Amintesc în această privinţă o politică a filmului românesc!
chestia filmelor cu uniforme, mai ales austriace, ruseşti şi

Turism, sport, educaţie fizică
9
O ARHIVA DE FOTOGRAFII. — Dacă cineva intră, nu Ca drumeţ, cunoşteam destui şi cu unii chiar am mijlocit
numai la expoziţiile de privelişti româneşti ale Direcţiei conlucrarea. Era întâia formă de activitate a noului
Presei, din care a cincea a rămas deschisă şi o pane din De­ serviciu. In faţa sumelor tot mai mari cheltuite pe copii de
cemvrie, dar chiar in laboratorul cu odăi negre şi in depo­
zitul plin de cutii şi de rafturi din Şoseaua Bonapane, îşi
dă mai bine seama de fapta săvârşită. Ceeace vede pe pe­
reţii unei săli sunt cel mult 200 de fotografii mărite, alese
după însemnătate documentară sau frumuseţe de execuţie.
Dincolo îşi dă seama de altceva.
Dintr’o trebuinţă mai mult măruntă, de punere la înde­
mâna publiciştilor sau călătorilor străini de vederi din ţară,
a ieşit treptat un întreg serviciu şi o adevărată arhivă foto­
grafică românească. Ea începe să fie, in domeniul ei, tot aşa
de însemnată ca secţia de stampe a Academiei Române sau
ca Arhivele Statului, pentru hârtii vechi, şi ca o bibliotecă,
pentru manuscrise şi cărţi. Avem până acum câteva mii de
puncte şi de momente, care ne păstrează ini ;area pămân­
tului şi omului românesc. Alte mii şi mii de mii li se vor
adăuga. La fel ca in cazul depozitului legal pentru produ­
sele tiparului, ele trebuesc aşezate in mai multe părţi. Un
foc nenorocit nu trebue să şteargă ori.e urmă a unei ase­
menea bogăţii. Mă îndoesc, de pildă, că serviciul a trimis.
Academiei Române din fiecare fotografie făcută până acum
câte două exemplare, cu arătarea locului şi datei. N'ar fi
rău s’o facă, şi cât mai curând. Obligaţia legală există; cea
morală e cu atât mai poruncitoare.
Am urmărit cu drag, şi încă dela început, înjghebarea
acestei arhive. Cred că i-am fost şi de oarecare ajutor, aşa
cum îmi este ea astăzi de unul foarte mare. Atâtea din fo­
tografiile publicate de «Boabe de grâu» sunt datorite ei
Sunt toate cele cu indicaţia: Fotopress. Câte odată nu mă
mulţumesc să cer din ceea ce are, d îl iau chiar pe fotograf,
pe nepregetătorul Vesa, într'o expediţie de ceasuri sau de
zile, in Bucureşti sau in ţară, ca să capăt ce-mi trebue. E
o dragoste cam scump plătită, dar ea foloseşte tuturor şi e,
de aceea, bine văzută.
Coperta Catalogului
Parcă-1 văd pe Al. Bădăuţă, secretarul de redacţie de pe
vremuri al * Gândirii», unde ne-am întâlnit, intrebându-mă fotografii, comandate diferiţilor priprietari de clişee, şi in
şi pe mine, ca pe atâţia alţii, despre fotografi şi colecţii de faţa lipsurilor tot mai des şi mai dureros constatate, gândul
fotografii, atât din ţara veche cât şi din nouile pământuri. organizării unui atelier fotografic propriu a venit dela sine.