Page 14 - 1933-01

12 B O A B E D E G R Â U

săseşti au existat puţine şi relativ prea vremelnice, O menţiune specială mai merită cadrele acestor
fiind şi ele întemeiate de artişti străini, chestiunea altare şi împodobirea lor. înrudirea cadrelor şi a
influenţelor se complică în mod extraordinar şi cu întregii arhitecturi a altarelor din Armăşeni şi
greu se va putea justifica o teorie a succesiunii Jimbor l-au determinat pe d-1 Roth să dateze pe cel
cronologice a acestor influenţe, ci mai degrabă va din urmă în funcţie de cel dintâiu, adică în jurul
trebui să contăm cu un amestec de influenţe venite anului 1545. Am arătat mai sus de ce nu cred
când dintr'o parte, când din alta, după cum meşterii acceptabilă această datare. Acum vreau să adaug
veneau din diferite regiuni, cu un carnet de schiţe că şi cadrul altarului din Şumuleu e în de-aproape
şi un teanc de cartoane, întocmite sau copiate în înrudit cu cele două amintite, şi că de fapt înru­
cele mai variate centre. Un singur lucru nu va dirile sunt atât de apropiate şi din punct de vedere
putea fi negat niciodată, cu toate silinţele depuse al arhitecturii şi din punct de vedere al motivelor
ornamentale (mai ales cadrele altarelor din Jimbor
şi Şumuleu sunt aproape identice), încât cu greu
se vor putea explica numai prin influenţe reciproce,
ci va trebui mai degrabă să admitem existenţa unui
atelier de tâmplărie, care a funcţionat între anii
1520 şi 1545, data ipotetică a altarului din Jimbor
şi data precisă a altarului din Armăşeni. Altarul din
Şumuleu va trebui intercalat undeva între anii
1520—1526.
Al treilea altar e tot aşa de caracteristic. Şi
acesta a suferit, dar mai puţin, pe urma restaura­
torului; nici el nu s’a păstrat complet. Lipseşte
aripa dreaptă fixă şi lipsesc predela şi coronamentul,
iar icoanele păstrate au suferit şi ele deteriorări
mai mult sau mai puţin grave. Tabloul din mijloc
reprezintă pe Maica Domnului, încoronată şi cu
Pruncul în braţe, iar aripile mobile poartă pe partea
interioară câte două reprezentări: sus în stânga
Bunavestire şi în dreapta Vizitaţia, iar jos în stânga
Naşterea Domnului şi în dreapta închinarea ma­
gilor. In exterior sunt pictate scene din Pasiune:
în rândul superior, din stânga spre dreapta, Bi­
ciuirea lui Isus, Prinderea lui Isus cu episodul
tămăduirii urechii lui Malchus, rănit de apostolul
Petru, şi Isus în faţa lui Irod, iar în rândul de jos
învierea, Ducerea crucii şi Răstignirea. Şi în acest
altar reapar cartoanele după stampele lui Diirer,
înrudindu-se în consecinţă cu picturile altarelor din
Jimbor şi Armăşeni, prezentând însă acest altar
I. Kupecky: Regele Sobiesky (uleiu) vădite simplificări, datorite faptului că e de di-
mensii considerabil reduse. O menţiune aparte
de colegii maghiari*), anume caracterul artistic merită icoana centrală, care dimpotrivă trădează
german al acestor altare, precum şi faptul că incontestabile influenţe ale Renaşterii, şi în deosebi
meşterii cari le-au executat erau şi ei aproape toţi ale şcoalei romane de pe la 1510—1520. Analizând
nemţi. pictura mai de aproape, se pare că icoana centrală
e făcută de un meşter german, ca şi ceilalţi cari au
x ) Vezi mai recent cartea lui Genthon Istvân, A regi ma- lucrat în Ardeal, dar care fie că umblase prin Italia
gyar festdmuveszet, Vâc 1932, care susţine că pictura acestor şi ajunsese până la Roma, fie că făcuse prin oarecare
altare din fosta Ungarie e o pictură ungurească şi nu ger­ intermediu (de pildă stampe), cunoştinţă cu arta
mană, deşi însăş statistica, pe care o dă la pag. 12, ar trebui Renaşterii. întreaga atitudine a Maicii Domnului
să-l convingă despre contrariu. El numără icoanele altarelor şi a costumului învederează aceasta, iar cutele ner­
şi găseşte că s’au păstrat 35 în Ungaria, 1388 în Slovacia voase şi absurde ale rochiei dovedesc că nu ne putem
(autorul spune Ungaria de nord « Felso Magyar Orszăg» şi gândi în nici un caz la un meşter italian, ci la unul
324 în Ardeal. E evident că avem de a face cu o ramură ar­ care a încercat să «naturalizeze » în sensul Rena­
tistică cultivată în centrele germane din Slovacia şi din Ar­ şterii jocul savant şi stilizat al draperiei gotice
deal. Argumentele cu care îşi apără autorul maghiar teoria târzii. Celelalte icoane ale altarului, mult inferioare,
sunt de altfel aşa de puţin rezistente unei critici serioase şi nu sunt de mâna aceluiaş meşter, ci se datoresc
intenţiile şoviniste atât de străvezii, încât ipoteza sa nu me­ probabil unui ucenic al lui, fiindcă anumite tră­
rită o discuţie ştiinţifică. sături caracteristice în desenul ochilor, al părului,