Page 21 - 1933-01

VINTILA M1HAILESCU: SOCIETATEA REGALA ROMANA DE GEOGRAFIE «9

de prisosul de bunăvoinţă şi de diletantismul celei Se poate face azi o critică de sigur nu prea fa­
mai mari părţi a membrilor săi. Situaţia la noi vorabilă acestor dicţionare de valoare neegală şi
era agravată prin menţionata
absenţă a institutelor speciale
apărute mai târziu.
Odată trecut entusiasmul
începutului, Societatea Geo­
grafică Română, a intrat, toc­
mai din cauza multiplicităţii
preocupărilor, într'o fază de
lâncezeală justificată de răz­
boiul pentru neatârnare, dar
nu şi de epoca ce-i urmează.
începând dela 1882 şi da­
torită în special vice-preşe-
dintelui, general Mânu, şi se­
cretarului general, Georgt
Lahovari, Societatea Geogra­
fică intră însă într'o nouă
fază a desvoltăni sale prin
fixarea unui mobil bine de­
terminat : dicţionarele geo­
grafice pe judeţe apărute
intre 1886—1896, urmate de
Marele Dicţionar gecgrafic
al României (1898—1902)
şi de cele ale Bucovinei şi Cosaşi din Jibou în Silaj
Basarabiei.
mult prea învechite ca să mai poată servi, în în­
tregime, scopului urmărit prin tipărirea lor. O
bună hartă topografică aduce mai mult folos cer­
cetătorului decât descrierea verbală a tuturor cursu­
rilor de apă cu indicarea cotiturilor şi localităţilor
pe unde ele trec. Preocupările arheologice, filologice
şi istorice, la modă pe vremea aceea, au umflat
dicţionarele geografice, prea adeseori mult depăr­
tate de adevăratul interes geografic; datele sta­
tistice, administrative, culturale, sunt total înve­
chite; lucrarea e prea pătrunsă de vechiul spirit al
unei geografii rezumată la nomenclatură şi cifre.
Totuş, dicţionarele geografice rămân un depozit
de bogat material toponimic, de amănunte locale
adeseori preţioase, de date care au o valoare precisă
de geografie istorică, în fine singurele izvoare de
informaţie pentru încă multe regiuni şi centre
ale ţării.
E sigur, cercetătorii de azi, mai pregătiţi şi mai
înlesniţi de cât geografii, cea mai marc parte im­
provizaţi, de nevoe fireşte, între 1882—1900, adică
înainte de organizarea învăţământului geografic
universitar la noi, vor fi în măsură să supună con­
trolului critic cuprinsul dicţionarului respectiv, to­
tuş ei îl vor folosi. De aceea credem că n'ar fi
poate lipsită de interes o reeditare a acestor dic­
ţionare geografice în spirit modern, dar şi cu pă­
strarea unei părţi din latura practică mai veche.
Ele vor trebui să se întindă şi asupra judeţelor de
peste Carpaţi care-şi au uriaşe monografii ungu­
reşti, dar aproape nimic corespunzător în româneşte,
Moţ din Munţii Bihorului deşi Societatea geografică a avut de mult această