Page 27 - 1933-01

Cilireţii de sub streaşină bisericii din Vioreşti

B I S E R I C A D I N V I O R E Ş T I

« Veac de aur al artei noastre populare * *) este de popă şi că în Floarea Darurilor ) simbolizează
1
acela care dela 1750 la 1850 încalecă pe două se­ mânia pedepsită, ceea ce face ca el să fie repre­
cole; atunci, tradiţia populară care mocnise atâta zentat, la o epocă ceva mai târzie, şi pe fântâna
vreme se afirmă izbucnind pretutindeni; atunci, din ograda mănăstirii Horez cu roiul de albine
răspunzând unei cerinţe generale intervin episcopii ce-1 înconjoară, înţepându-1.
pe lângă domnitori ca să ocrotească pe zugravii In impresia produsă asupra imaginaţiei dornică
pământeni ca Ioan * şi Mincu din Gărdeşti *), de minuni cu tâlc edificator, aflăm şi motivul
pentru ca să întemeieze primele şcoli de zugrăvire pentru care se reprezintă cu atâta predilecţie sfân­
la Episcopia Râmnicului, cel dintâiu la 1788, cel tul Cristofor cu cap de câine. Pătrunsă prin Rusia
de al doilea la 1800, dând astfel prilej atâtor oa­ în Moldova unde a fost tipărită *), această legendă
meni simpli, cari simţeau acest îmbold, să trans­ bizantină s'a răspândit aşa de mult încât la Tur­
pună în ornamentaţie poveştile sau scenele înti­ ceşti, Vâlcea, o găsim scrisă cu amănuntul, sub
părite în imaginaţia lor, împletindu-le, pe cât era chipul sfântului mucenic, în biserică.
posibil, cu tipicul erminiei. Tot astfel se explică reprezentarea parabolei cu
Astfel făcea zugravul dela Runc, în Gorj, unde inorogul, luată din romanul Varlaam şi Ioasaf*),
reprezenta. în 1835, scena înmormântării fiilor preo­ sau fabula cu vânătorul, furnica şi porumbiţa )
4
tului care le face singur slujba în timp ce preo­ împreună cu scene din Fiziolog.
teasa îi jeleşte ); sau cel dela Copăceni, Vâlcea, E momentul când din plămădeala cu atâţia fer­
4
care zugrăvea ursarul jucând ursul ), poate fiindcă menţi cresc o sumedenie de monumente încon­
5
primul era ctitor, dar mai de grabă pentru că deiate, de o neîntrecută frăgezime de simţire, de
ultimul, în credinţa populară, a fost cândva băiat un colorit pe care abureala timpului abia l-a atins,
monumente umile, menite să piară ne luate în
seamă, înainte de a fi povestit tot ce au de povestit.
') Şt. Neniţescu, Arta pop. rom. in Rev. de filosofic, voi.
XI, 1925—26.
*) Urechii, Ist. rom., V, VI, p. 416. ‘) N. Cartojan, Cărţile populare in lit. rom., p. 196.
*) Ii., voi. VIII, p. 34. *) M. Gaster, Stadies and texts in folklore, voi. II, p. 1054.
*) A. Ştefulescu, Gorjal ist. şi pitoresc, p. 172. *) N. Cartojan, Cărţile pop. Ui Ut. rom., p. 245-
*) Preotul T. Bilişel, Arh. Olt., an. VII, No. 29—30. *) V. Brdtulcscu, Bul. corn. mon. ist., an. XXIV f. 67.