Page 28 - 1933-01

26 B O A B E D E G R Â U

Printre legatele acestei epoci atât de apropiate tului Ioan Botezătorul şi s'au făcut de robul lui
de noi putem număra biserica din Vioreşti, co­ Dmzeu Ion, de soţia lui Anadreka (?) i părinţii
muna Slătioara, Vâlcea, care cu friza ei de ctitori lor Vladu, Stanciu şi s’au făcut cu toată chel­
călări, încingând cu grafica unei miniaturi per­ tuiala lui. Noemvre din 29, Văleat 7290» (1781).
sane edificiul *), ne înfăţişează o frescă cu subiect Pe peretele de apus, înspre miază zi, aflăm cti­
lumesc, desfăşurată în ritm vioiu, de copite ridicate. torii : Constandin Barta, Dumitru şi două «Mo­
nahii * ale căror nume au fost şterse. Portretul
ctitorului Ion Urşanu, Vătaf de plaiu *)* îl găsim
în interior pe peretele de apus, spre miază-noapte,
cruţat de reparaţii, alături de «Maică-sa Nedelea »,
care poartă maramă şi o mantie de coloare des­
chisă, lăsând să se vadă rochia vărgată în cenuşiu,
alb şi roşu, strânsă într'un brâu lat.
Vătaful are pe cap o calotă roşie, este îmbrăcat
în două dulame, una roşu deschis, alta neagră
cu reveniri de blană cenuşie, deschise pe un an­
teriu vărgat în diagonală, peste care este încins
cu brâul. Din anteriu ies pantalonii de pânză
strânşi la gleznă, în picioare poartă opinci. In
mână ţine o cruce. Părul lung, dat peste umeri,
este de un blond roşcat. La Urşani, altă ctitorie
a lui (1800—1804), e reprezentat într'un costum
cu două şiruri de nasturi mari şi cu găetane la
Pisania dela Vioreşti
mânecile largi, spintecate, din care ies manşete
ca de dantelă peste alte manşete strâmte, de ase­
Biserica zidită la 1782 şi zugrăvită la 1807, pre­
zintă pe lângă interesul artistic, şi documentar, meni galonate; la gât are un «jabot * şi tot co­
şi este ridicată de Ion Vătaful Urşanu căruia tra­ stumul îi dă o înfăţişare ungurească. In portretul
acela pare mai tânăr şi mai blond. La Cociobei,
diţia orală îi atribue 40 de ctitorii — el a mai fost
ajutat de alţi donatori, reprezentaţi cu toţii în ex­ în biserica pe care se zice că a ridicat-o tot el
terior. Ar fi deci al doilea caz de asemenea repre­ în satul natal al omului său de încredere Cociobea,
după îndemnul acestuia, îl vedem într'un costum
zentare, d-1 N. Iorga citând pe acela dela bise­
rica galbenă din Urlaţi ca fiind unic *). identic cu cel dela Vioreşti, numai că pletele îi
Planul bisericii este dreptunghiular, cu o absidă sunt cărunte. Data picturii fiind 1802, pletele că-
pentagonală mai în retragere faţă de corpul clă­
dirii. Tâmpla, de zid, cu « ştocatorie », în jurul
scenelor din viaţa lui Isus, o desparte de naos.
împărţirea spaţiului a fost modificată ulterior la
1908, atunci când s’a lărgit despărţirea dintre naos
şi pronaos şi când s’a suprimat zidul dintre pro­
naos şi pridvor, închizându-se complet acesta din
urmă care, iniţial, avea trei arcade în faţadă şi
două laterale; desemnul lor se cunoaşte încă bine.
Tot atunci s’a mutat chenarul uşii care se afla
între pronaos şi pridvor; acest chenar de piatră
sculptată este acum încastrat in faţadă, continuând
de o parte şi de alta a pisaniei, al cărui loc îl re­
cunoaştem în interior pe peretele de apus; el este
împodobit cu « rosace » înconjurate de o linie şer-
puită şi formează sub pisanie, de-asupra uşii de
intrare, o arcadă trilobată.
Pisania am cetit-o astfel:
«Cu ajutorul lui Dumnezeu s'au ridicat această Ciliretn dela altar
sfântă besearecă în hramul sfintei Intrări in veac
a născătoarei de Dmzeu Fecioarei Măria şi a sfân­ runte par a fi o simplă fantezie a pictorului, al
cărui nume ne-a fost păstrat într'o inscripţie de­
asupra intrării in naos: «Bucură-te gură uşă
*) Trebue amintit aci motivul cilireţilor care decorează
prin care au trecut singur cuvântul stăpânu(lui)
flacoanele persane din Alep, Siria, vezi Gliick und Dietz,
Die Kunst des Islam, Tafel XXI. Propylaen Verlag.
*) N. Iorga, Bal. com. mori. ist^ an. XXIV, f. 67. *) HI era vâtaf al Plaiului Horez.