Page 30 - 1933-01
P. 30

38                                  B O A B E  D E   G R Â U


          poate  acel  Gheorghe  pomenit  ca  zugrav,  alături   călăreţi:  «  Ioan  snă  Popa  Constandin*  şi  un  ne­
          de  Manolea  şi  Constandin,  în  altarul  bisericii  din   cunoscut al cărui nume a fost şters; încă un
          Cociobei.  Aceştia  din  urmă  au  mai  zugrăvit  pentru
          Vătaful  Urşanu  biserica  din  Târgul-Horez  *)  şi  bi­
          serica  din  Copăceni  *)  (dacă  nu  şi  pe  cea  din
          Urşani,  unde  am  descifrat  numele  lui  Dinu  zu-
          gravu  ot  sud  Gorj)  cu  ajutorul  calfelor  Dumitru
          şi Dumitraşcu.
             Timpanele  arcadelor  sunt  împodobite  cu  «rin-
          ceau-ri în rezervă* pe fond roşu.
             Pe  zidul  de  miază-zi,  după  cotul  format  de
          brâu  la  terminarea  pridvorului,  începe  teoria  cti­
          torilor  pe  care  o  vom  descrie  în  ordinea  perso­
          nagiilor:  avem  întâiu  pe  «Stana  soţia*  în  scur-
          teicuţă  şi  cu  maramă  pe  cap,  ţinând  de  braţ  pe
           «Stanciu  snă  Dumitraşcu*,  în  haină  lungă  albă  des­
          chisă  pe  un  artteriu  vărgat  şi  cu  o  căciulă  naltă,
          rotundă  pe  cap;  un  rotogol  cu  încolăciri  vegetale
          împrejur  îi  desparte  de  «Ioan  snă  Stanciu  *,  călare
           pe  un  cal  sur,  în  port  ţărănesc,  cu  cămaşa  albă,
          căciulă  ascuţită  şi  opinci  ale  căror  nojiţe  se  pot
          observa;  alt  rotogol,  şi  vedem  călare  pe  Enea
           Laţă,  Anghel  şină  Viorel,  «şină  ego  »  şi  Nicolae
           Viorel,  toţi  în  acelaş  costum,  pe  cai  roibi  şi  cai  suri
          alternativ;  numele  lor  stau  scrise  înaintea  fie­
          căruia  în  caractere  chirilice.  La  un  mic  interval,
          în  haină  neagră,  cu  un  fel  de  cucă  poliedrică  pe
          cap,  călare  pe  un  cal  negru,  încheie  şirul  «Ioan
           Vătafu Urşanu*.







                                                                           Biserica din Urşani

                                                           rotogol  în  dreptul  altarului  şi  vedem  mai  departe
                                                           pe  «Ion  snă  Constandin  Radulin*,  tot  călare  ca
                                                           şi  «Constandin  snă  Alex(andru)»,  apoi  «Climent
                                                           ermonahu(l)»  în  rasă  călugărească  şi  «Ioana  eriţa  *
                                                           alături  de  Ioan  ginerele  lui  Voicu.  Pe  zidul  de
                                                           miazănoapte,  Elisaveta  monahia,  un  personaj  al
                                                           cărui  cap  şi  nume  au  fost  acoperite  de  tencu­
                                                           ială  nouă,  apoi  Constandin  Radulin  cu  familia,
                                                           de  asemeni  în  parte  şterşi.  Aci  se  descifrează
                                                           începutul  unei  inscripţii  care  pare  să  fi  făcut
                                                           faţă unui mormânt: «Aci odihneşte robul... ».
                     Vătaful Ion Urşanu (bis. din Urşani)
                                                              In  comună  se  mai  găsesc  şi  azi  urmaşii  acestor
                                                           ctitori  moşneni  ce  au  fost  fără  îndoială  «de  ba­
             Iară  două  rotogoale  şi  procesiunea  urmează  pe   ştină oameni slobozi * *).
                                                   a
          prima  latură  a  absidei  cu  «Maria  eriţa  * ),  în   Se  poate,  credem,  afirma  că  donatorii  reprezen­
          scurteică  îmblănită,  ţinând  de  braţ  pe  «Gheorghe*   taţi  călare  făceau  parte  din  cei  «20  de  plăeşi  că­
          ereu  care  este  în  haină  lungă  albă  şi  anteriu   lăreţi ce se numesc şi potecaşi * *) orânduiţi pe
          vărgat  în  diagonală;  pe  latura  următoare  doi

                                                             ’)  In  documentele  copiate  de  Dionisie  Eclesiarhul,  ms.
            *) Pr. T. BiUşd, Arh. Olt., an. VI, No. 29—30.   A.  R.,  2083,  tratând  mai  toate  despre  regiune,  ne  întâlnim
            *) Ibidem.                                     mereu cu această denumire.
            *) preoteasa.                                    *) Urechiă, Ist. rom., VII, p. 296—98.
   25   26   27   28   29   30   31   32   33   34   35