Page 42 - 1933-01
P. 42
40 B O A B E D E G R Â U
nu se simţea bine în zarva aceea. Oh! Cu câtă şase. înaintau şovăind, tineri încă, dar prăpădiţi,
plăcere s'ar fi dus şi el, priorul, să se înfunde în ca întorşii dintr'o viaţă fără somn. Părăsiseră
noroiul mlaştinilor de pe marginea râului! II urma plugul pentru coroană, sapele pentru lumânări şi
în coloană, ceva alb, care răspândea în aer un cântau ca nişte oameni cari nu mai cântaseră
cântec de liturghie dulce şi liniştit ca o nostalgie niciodată.
cerească. Erau fetiţele din sat şi din împrejurimi. Trecu unul care părea un bandit: înalt şi păros,
grozav şi otov, cu mersul greoiu şi deşelat, purta
un stihar alb de dantelă. Ii atârna pe umărul
drept o panglică trandafirie: ceva feciorelnic, ase
menea fecioriei unei ursoaice.
Asta, de dimineaţă; apoi seara, după ce toţi
purceii fripţi se mâncaseră, după ce cerul fu bom
bardat cu treascuri, lumânările de sărbătoare fură
aprinse şi golite bocalele, satul redeveni aproape
pustiu. La ora când ne duceam la cină, nu mai erau
pe drumuri decât cei câţiva întârziaţi cari aşteaptă
stelele şi obişnuiţii beţivani ai fundăturilor. Cel
mai beţiv, căpetenia din Pod, făcuse mai bine
ca toţi; dat fiind că nu izbutea să-şi urnească pi
cioarele, se întinsese pe drum, bubuind cuvinte
Erau bâtrâni şi tineri înghesuiţi in coloane sau
in afară de rinduri.
Veneau după ele, purtând gravele steaguri în
stelate ale celui mai eroic gest, umile întru Hristos,
confraternităţile. Erau bătrâni si tineri înghesuiţi
în coloane sau afară din rânduri, cu haine di
ferite şi de diferite aspecte. Toată mulţimea cre
ştină a Frusaliei, adunată de clopote, alerga sub
acele insigne şi drapele, îndărătul marelui taber
nacol de aur, cântând cântece de glorie în soarele
vieţii prezente şi viitoare. Pe deal, procesiunea se
urcase în jurul preotului care binecuvânta, chemând
pe Hristos să aducă pacea pe câmpuri. Părea o
turmă pe care preoţii o adunau pe drum; înălţau Avea in mâni o mierli: — Nu era decât asta
cântece şi praful; iar sufletul acelui popor aleluiator in toc districtul.
sbura spre cer, repede ca flacăra.
In dimineaţa aceea Isus, aclamat de muncitori, fără rost, ca toţi cei cari, seara, din cauza vinului
trebue să se fi simţit ceea ce era, fiu de tâmplar zilei, au ajuns filozofi. Era ca un fel de must şi de
si tâmplar el însuş. Fără îndoială că erau mâini fiertură de hârdău în răsuflarea aceea; pieptul
bătătorite acelea care strângeau în delicatul pumn ruinat de vin tuna ca de departe, ca o furtună
trandafirii roşii ai stigmatelor eterne. care se pregăteşte de ploaie. Când un ţăran de-ai
Erau câte unii din cei pe cari munca îi coco noştri se îmbată, e bine să deschizi umbrela.
