Page 46 - 1933-01

B O A B E D E G R Â U

— Domnilor, — zise călugărul, — drept ar fi să e spiritul poporului. Născut la Kneitlingen sau la
bem şi în cinstea Nelei.^ Damme, asta nu priveşte; priveşte numai că s'a
Şi, ca să fim drepţi, băurăm. născut! Fiu al lui Claes sau bastard, ce-are aface
Preotul, căscând ochii, mă fixă, clătină ulciorul dacă s'a născut din mai mulţi? Ucis de călugări
supt de sânge şi-mi zise: sau de laici, ce priveşte, dacă nu moare ? înmor­
— Domnule povestitor, pe când cel din urmă mântat la Moelln sau alt-undeva, ce înseamnă,
cântec ? odată ce e pretutindeni? Ceeace tăcea în el, nu
Răspunse fratele Gaudenţiu, descoperindu-se, strigă prin gura poporului? Ulenspiegel are să
învăţat cum era, cunoscător al legendelor celor cânte încă la sfârşit cel mai frumos al său cântec.
mai vechi. Sfinţia ta, fii bun şi mai închină pentru acestea
Cufundat în umbra bucătăriei grase care mi­ din urmă.
rosea încă a tămâie şi a ficăţei, avui prilej să-i Şi călugărul râse încă odată, cu hohot, cu un
observ purtarea. La stânga preotului, cu paharul gâlgâit de must în glas şi cu o clătinătură în guşe,
între genunchi şi tabacherea în poală, părea că de părea o furtună.
gustă în poveste mireazma subţire pe care cei mai Furtuna veni la unu noaptea, după al treilea
meşteri mâncăcioşi din lume izbutesc s’o afle urcior, cu o descărcătură de grindină pe acoperi­
oriunde. El îi adăugase şi puţin din şiretenia lui, şuri şi cu o revărsare atât de puternică, încât vântul
din care pricină vinul pe care-1 bea avea gustul rămase până la nouă dimineaţa agăţat printre co­
unei cuceriri. Şi zise: paci, sbătându-se ca un puişor.
— Ulenspiegel nu moare niciodată, spiritul lui

CRONICA XIII
Pirane, noi ne-am cunoscut totdeauna. In noap­ doare de port, băurăm împreună aceeaş apă să­
tea când era să ne înnecăm la douăsprezece pi- rată; cu acelaş vin, in ziua următoare, închinarăm
în sănătatea noastră, împreună ne deşteptarăm
înaintea zorilor în Martie şi în Octomvrie. A cu­
stodia matutina usque ad noctem, colo în fund, la
gura râului, cu un ochiu închis de-asupra puştei
şi ascunşi în dosul tamariscelor. Iţi aduri aminte ?
Numai eu am să pricep, deci, să te comemorez
cum se cuvine.
Pirane, ascultă. Am să spuiu cum ai trăit, în
ce fel ai murit şi cum te duserăm la sfântul lăcaş.
Mai întâiu, am să spuiu că şi tu eşti din Frusalia,
fiindcă e frumos să fii din Frusalia: am să spuiu
că ai fost marinar, mai mult marinar de plajă
decât de larg, pescar cu năvodul, vânător de vul­
turi în loc de raţe, dacă vulturii ar avea carne
bună de frigare.
Fumător, mai întâiu. Luleaua lui Piran cânta
ca peştera lui Fingal în Scoţia. La trei paşi depăr­
tare, luleaua lui făcea să leşine o fecioară, umfla
un broscoiu, ferea de microbi, de insecte, de ţân­
ţarul malarie, dezinfecta în lung şi în larg întreaga
mlaştină.
Mlaştina! La zece paşi de gară, la o aruncătură
de piatră de mare, prin tufişul tropical de trestii,
între câmpul de verze şi casă, un mare lac de
nămol, plin de bombănitul broaştelor. Aici luă
naştere fabula lui Esop, aici raţele, întrunite la
Frusalia în nopţile de vijelie, îşi luau zborul prin­
tre vălurile de sărătură care adiau pe Adriatică.
Pentru cine ajunge la Flaminia, am să spuiu
că dă mai întâiu de mlaştina lui Piran, în dosul
câmpului de varză; apoi vine, toată de argint,
de bronz şi de aur, marea patriei mele.
In timpul zilei, soarele bombardă in linişte toate aceste — Pirane, când din marea aceea ieşea luna roşie
biete goliciuni. aşa cum ne-o zugrăvesc în Răsărit craii văzduhului,