Page 48 - 1933-01

46 B O A B E D E G R Â U

picior, o să aşteptăm vânatul în grădina de zar­ cate de sărbătoare, cu ghetele de box şi cu cravata,
zavat. cu braţele încrucişate şi pe piept cu o cruce de
Răspunse Nando: fag, fură puse în sicriu în ceasul la care toate clo­
— Pentru mama şi pentru sora mea, am să fiu potele tuturor turnurilor bat Ave-Maria.
tare. Ave, Maria, Luceafăr, Roză mistică, Turn de
fildeş, pentru toţi morţii noştri, cari, palizi, ascund
o taină dând pe faţă o mizerie, Ave, Maria.
— Acum, băieţi, e rândul vostru. Iată preotul.
Mai întâiu, Nando ţinu să puie în sicriu puşca,
pe urmă se duse la vatră, luă luleaua, o înfundă
cu foi de tutun şi o puse în buzunarul mortului.
— Tată, luleaua.
Plângeau toţi. Preotul recită un psalm al lui
David:

Din adânc strigai spre tine, Doamne,
Dumnezeule, ascultă-mi glasul.

Era mare Piran. Cât de mari sunt morţii! In
timp ce fie-sa îl scălda în lacrimi şi nevasta se
zbătea în zdrenţe, el părea că zice: — La ce folos
atâta mizerie ? Inlăuntrul cărnei care miroase a pă­
mânt, eu închid o problemă de nedeslegat: Piran
s’a făcut cuvânt. Inchinaţi-vă !
Fiu-său alergă în grădină, aduse de-acolo un
pumn de iarbă şi nămol, pe care îl aruncă în sicriu.
— Tată, mlaştina.
După ce fu ţintuit sicriul trebui, înainte să ni-1
punem în spate, să smulgem din loc nevasta şi
fata.
Eram doisprezece: trebuia să-l ducem până la
cimitir în grupuri de şase.
— înainte, băieţi, cimitirul e departe, iar mortul
e greu, înainte. Ce-are a face dacă nu sunt flori?
La biserică ne oprirăm, iar preotul binecuvântă
sicriul.
— Băieţi, — zise preotul, — e lung drumul şi
Urcarim coasta Frusaliei, cu vintul in faţi. mortul e greu. Beţi din vinul ăsta.
Băurăm. La colţ ne oprirăm iar. Era unu noap­
In casă se adunaseră toate femeile din vecină­ tea. Ţăranul din Mangianelli, ieşit să cosească
tate. Plângeau toate în jurul lui Piran. El, şezând iarba, ne zări pe când ne odihniam în grup în jurul
înţepenit in faţa flăcării, cu capul căzut şi puşca sicriului.
între genunchi, aştepta ca în totdeauna. — Ei, flăcăi. Anul trecut aţi furat porcul vă­
Veniră doi îngeri albi, luară sufletul lui Piran duvei; anul ăsta pe al cui l-aţi mai furat ?
la subsuoară şi-l duseră în faţa lui Dumnezeu. Inaintă Nando.
In răstimp, fiul Menchei taie în coliba lui, — Bagă de seamă cum vorbeşti. Aici e tata.
lemnul pentru sicriu şi cântă şi fluieră ca un pi- In răstimp ţăranul zări pe preot.
ţigoiu. — Sfinţia Ta, — zise ţăranul, — Sfinţia Ta,
Acum e vorba să fie îngropat trupul şi să fie iartă-mă.
dus printre ceilalţi. — Ai vin? — răspunse părintele Alfons. Dă de
— Voi, femeilor, spălaţi-1, dar cu apă sărată, băut flăcăilor ăstora şi ai să fii iertat. Stă scris in
Piran vrea să fie spălat cu apă de mare. Scriptură să îngropi morţii, dar şi să dai de băut
— Tu du-te la părintele Alfons, spune-i să vie însetaţilor.
cu undelemnul sfânt ca să-i ungă mădularele şi Atunci tună: puţină apă cu vânt răcori toată
să-i cânte De Profundis, dacă se mai poate. Să-şi valea. Suflarea de aer ne aduse un sunet de clo­
puie popa stiharul alb spălat proaspăt, nu pe ăl pot: clopotul parohiei care bătea de mort pentru
murdar, şi să-şi aducă umbrela că stă să plouă. Piran. Pe marea tristă nu era decât cântecul acelui
Şi tu, Tudo, puica lui tat’tău, mică scumpă Tudo, clopot de mort.
nu mai plânge. — Beţi, flăcăi. E lung drumul şi greu sicriul.
In ziua următoare, rămăşiţele lui Piran îmbră­ Beţi...