Page 49 - 1933-01

FABIO TOMBARI: FRUSALIA 47

Când fu sâ se facă schimbul, Nando vru să ră- sprezece cu părintele Alfons. Tu ştii să vorbeşti
mâie la targă. mai bine ca noi toţi, — îmi zise mie; — du-te
— Am să schimb umărul, — zise. lângă sicriu, scoate-ţi pălăria şi vorbeşte.
Urcarăm coasta Frusaliei, cu vântul în faţă. Eu mă apropiai de sicriu şi-mi scosei pălăria.
— Prin mijloc, să trecem prin mijloc. — Pirane, — zisei, — te-am adus aici, fiindcă
Brigadierul, din farmacie, ne văzu. asta e casa ta cea nouă. Te-am adus pe umeri ca
— Am o bănuială, — zise lui nea Terenţiu, — să facem economie familiei tale şi fiindcă ne eşti
bănuială că lichelele alea duc un mort. prieten. Prietenii nu atârnă greu. Mâine fiul Men-
Noi o luarăm pe povârniş, căci ploua potop. In chei are să puie o tablă cu numele tău pe cruce,
frunte, părintele Alfons, împotriva vântului, du­ iar dacă vreo dată are să-mi fie dat şi mie să tipă­
cea pieptiş umbrela. resc, am să-ţi povestesc moartea în chipul cel mai
O fi gata groapa? Nu prea are mulţi gropari simplu, fiindcă simplă ţi-a fost întreaga viaţă.
cimitirul din Frusalia. Este unul care face pe băr­ La revedere, Pirane.
bierul în sat. Emigrat în America, a câştigat atât
cât să aibă o casă a lui. II costă douăzeci de mii FABIO TOMBARI
de franci. Din iulieneşte’de Cino Lupi fi Lazzaro Lax
— Băieţi, zise Giorgio, — acum c'am ajuns, ar fi
cu cale ca cineva să ţină un discurs. Suntem doi­ Cu desene de I. Teodorescu Sion