Page 53 - 1933-01

5 4 B O A B E D E G R Â U

ştiu ce spirit neastâmpărat şi răscolitor, des nădejdea, pen- încât privitorul e dator şi el să-şi înalţe mintea şi s’o des­
trucă foarte greu pot s’o stăpânească, a interlocutorilor ei. cătuşeze de preocupările mediocre.
O ştiu din proprie păţanie. D-na Cuţescu-Storck nâzucşte astfel să pună in compo­
Dator sunt să dau, la despărţirea de text şi după ce i-am ziţii un fel de atmosferă de gândire, mai înaltă decât aceea
transcris întâile rânduri, acordul dela urmă. In el se recu­ in care se zbuciumă existenţa noastră obişnuită, şi care ne
noaşte caracterul întregului studiu. Criticul de artă s*a schim­ urcă in acel plan superior, plin de seninătate paşnică, unde
bat intr'un analist, mai puţin de estetică şi mai mult de psi­ se visează cei mai buni dintre noi şi fiecare a încercat
hologie. Modelul era atât de plin de viaţă încât nu i-a îngă­ cel puţin odată să se sălăşluiască, in clipele cele mai intense
duit decât la răstimpuri să-l părăsească din ochi. El i-a su- şi mai limpede văzătoare ale vieţii lui lăuntrice ». E un acord
teozofic, prin contact îndelung spiritual. Modelul poate fi
mulţumit.
Partea a doua, albumul, are 51 de planşe, care trebue puse
intre cele mai bune reproduceri după un pictor român.
CULTURA MULŢIMII.— Atunci când se vorbeşte in­
tr'un ciclu de conferinţe asupra României, despre cultura
mulţimii, cuprinsul noţiunii e altul şi destul de limpede,
faţă de enunţarea pură şi simplă a unui asemenea titlu ca
problemă in sine. Mulţimea aici nu e orice mulţime, ci insuş
poporul românesc, iar cultura lui înseamnă atât creaţiile
proprii, cu legătură in trecut, precum şi aşeză mint ele şi toată
organizarea menite să le păstreze, să le dcsvolte şi să le îm­
prăştie intre cât mai mulţi, cu legătură, prin urmare, spre
viitor. Ne aflăm in faţa unei mari averi, de ordin sufletesc,
a României de astăzi, care trebue cercetată şi cunoscută cu
aceeaş râvnă, dacă nu chiar cu una nesfârşit mai vie, ca orice
avere materială a naţiunii.
Poate că e nevoie încă dela început să spuiu mai in amănunt
ce înţeleg prin cultura mulţimii, ca să pot astfel îndreptăţi
atât materialul de fapte adus, cât şi prelucrarea lui. Cu această
definiţie subiectul nu se amână, ci dimpotrivă, se apropie
şi se deschide cu multele lui răspântii.
Cultura mulţimii trebue să aibă ca opus şi deci ca întregire
înăuntrul noţiunii mai largi de cultură, cultura celor puţini.
Aceasta nu poate fi decât cultura individualistă şi creatoare,
îngrădită ca izvor între specialişti, iar ca mediu de aplicare
şi de înrâurire directă, la clasele conducătoare sau la membrii
culţi ai societăţii. Această deosebire naşte de multe ori părerea
că ne-am afla in faţa unor valori de clasa întâia, in folosul
câtorva, şi a altor valori de clasa a doua, lăsate la îndemâna
mai săracilor cu duhul sau cu punga. E o părere greşită. Grecii
D-na Cecilia Cuţescu Storck, marmoră de la Muzeul cari vedeau când coteau pe după capul Sumoa coiful de aur
Simu, de Fr. Storck al zeiţei Pallas Athene de pe Acropolea fericitei cetăţi aveau
acelaş fior faţă de frumuseţea creaţiei lui Fidias şi faţă de
praveghiat şi i-a îndrumat toate impresiile. Folosul e că lu­ interesul mai adânc al credinţei in aşezămintele religioase şi
crarea n’are nimic din uscăciunea unei cercetări postume. politice ale poporului lor, fie că erau dintr'o clasă mai înstărită,
Materialul de fapte tremură încă de legătura cu izvorul Iui: fie că erau dintre muncitori. La a, in afară de vreo înzestrare
« Fondul psihologic din care a ţâşnit această artă e un fel de anumită, sistemul de circulaţie a valorilor, opera de educaţie,
sinceritate sălbatică, o obişnuinţă să nu se aplece decât la prin urmare, ajunsese la asemenea rezultate fireşti. O statue
izvoarele a dând ale conştiinţei, fără să ţie seamă nici de che­ a lui Praxitel era tot ea o unitate de cultură a celor puţini,
mările modei, nia de şovăelile izbânda. Nici nu se poate cât se cioplea in atelierul artistului şi se admira de câţiva
închipui, îmi zicea într’o zi d-na Storck, puterea de expresie cunoscători, şi se schimba intr’o unitate de cultură a mul­
de care se bucură pictura când un artist se pricepe s'o de­ ţimii, atunci când se aşeza in agora sau in templu. O tragedie
părteze de viziunea zilnică şi in loc să dea la iveală pe indi­ a lui Eschil la fel; un adevăr de fizică matematică al lui Ar-
vid, o pune să îmbrace simboluri. himed, pus pe apă intr’o nouă construcţie navală, aşişderea.
In felul acesta ea ajunge la emoţie, netemându-se să îm­ In societatea modernă această stare e şi mai obişnuită. Nicio
prumute uneori, dacă trebue, o anumită asprime personagiilor creaţie, oricât de înaltă, n’are viaţă, până nu găseşte intâiu
din trebuinţa de stilizare, de încheiere in efecte simple. In acest ecou şi această primire şi apoi aceste rădăcini in mul­
singurătatea in care îşi rosteşte formele, ea aşazâ fiinţa ome­ ţimea in mijlociii căreia s’a aprins îndărătul unei frunţi alese.
nească atât de departe de miamile vieţii de toate zilele Toată armătura de formule, care rămâne ermetică, e numai