Page 54 - 1933-01

C R O N I C A 5 5

o tehnică a iniţiaţilor, întrupată pentru cei mulţi şi împăr­ zarilor asiatici, prin ceea ce e săltăreţ şi năvălitor, unda slavă,
tăşită lor întreagă in apariţia concretă a lucrului săvărşit. prin ceea ce e duios şi adânc sufletul din miezul Europei,
Toate calculele de inginerie sau de fizică înaltă care au dus dar cel care le primeşte toate, le împleteşte cu propriul viers
la avion sau la radiofonie sunt foarte grele şi, în existenţa lor şi le supune bătăii lui centrale de tact, e acelaş meşter necu­
abstractă, în stăpănirea unei tagme restrănse de specialişti, noscut pluriform şi plurisecular. Culegerea cântecelor po­
dar iată-le proiectate in întregime şi parcă şi cu ceva in plus, pulare, care a început mai târziu şi mai stângadu decât a
existenţa aceasta spaţială încredinţată societăţii, in avion şi insta­ poeziilor, n’a avut urmări tot aşa de puternice. O şcoală ro­
laţie de radio insăş- Sistemul de educaţie a unei naţiuni nici mânească de muzică rezemată pe creaţia populară s'a des-
nu înseamnă altceva decăt găsirea putinţelor de punere în voltat cu mult mai mare sfială. Compozitorii s’au mulţumit
mişcare şi de însuşire in folosul tuturor a valorilor create la început cu transcrieri şi prelucrări, care păstrau mai curată
de căţiva. inspiraţia populară, dar in acelaş timp o izolau şi n’o lăsau
In cultura mulţimii la noi trebue urmărită, pe de o pane să pătrundă in regiunea cultă. In epoca a doua s’au ivit insă şi
opera făurită de popor şi, pe de alta, organizarea lui in scopul compozitorii, cari căutau o muzică de înaltă creaţie, insă de
creşterii şi păstrării acestei opere. Creaţiile singulare, ale cul­ caracter românesc, plecată tocmai din studiul melodiei po­
turii superioare, caracterizează mai cu seamă pe personali­ pulare. Expediţiile de descoperire a cântecului popular, cele
tăţile creatoare; creaţiile anonime răsfrăng
insă chiar sufletul colectiv al unui neam.
Ne vom recunoaşte in ele fără greutate.
După arătările lor vom putea trage căile
cele mai sigure ale îndreptărilor noastre
viitoare. Cultura individualistă are mai
multă strălucire; cultura populară are
insă mai multă căldură. Cu ea poporul
român a putut să aştepte, prin toate su­
ferinţele, dreptatea istoriei.
Cea mai însemnată creaţie a mulţimii
este limba. Limba românească, sub pe­
cetea ei latină, sub care s'au aşezat atâtea
alte elemente de împrumut, slave, un­
gureşti, greceşti, turceşti, ne-a dat-o po­
porul şi tot el o păstrează. Propoziţia lumi­
noasă, care se întâlneşte în proverb sau
în zicală, construcţia cu linii uşor de ur­
mărit dintr’o poveste, versul cu mult cer
şi cu multe flori de câmp din cântecele
de iubire sau din cele bătrâneşti, strigă­
turile isteţe sau zeflemiste ale horii sunt
toate alcătuiri de artă cu ajutorul limbii
pe care le-au făcut cei mulţi sau un glas
dintre cei mulţi care a căzut îndărăt,
intre ei şi s’a pierdut într’al lor. O în­
treagă ramură a ştiinţei literaturii se adân­
ceşte in cercetarea acestei literaturi popu­
lare. Intr'o vreme ea dase naştere aproape la o nouă religie programatice şi organizate, abia au pornit. Există astăzi o
care a pus mai apoi credinţă şi culoare in toată şcoala roman­ arhivă fonogramică, de cântece înregistrate pe suluri cerate
tismului. Desv ol tarea scrisului nostru rămâne încă in bună la gramofon, înfiinţată de Ministerul Instrucţiei şi mai există
pane in atârnare de aceste tradiţii. Lupta care n’a încetat, o asemenea arhivă, foarte activă, a Societăţii compozitorilor
deşi îşi zice altminteri, între sămănătorism şi modernism, români. Ambele au început să editeze foarte frumoase publi­
nu e altceva decât o formă a reacţiei împotriva precumpănirii caţii cu o parte din rezultatul cercetărilor lor. Secolele de
elementului folkloric şi istoric în literatura şi viaţa noastră viaţă ale poporului românesc se umplu de cântec.
culturală de după 1900. Unirea cu Ardealul şi cu Basarabia Mulţimea n’a ştiut la început să scrie, dar a găsit alte mij­
împrospătează cu un val nou un curent in scădere. Interesul loace ca să-şi însemne gândul şi mai târziu să-şi rostească
pentru literatura populară se întoarce cu o viaţă nouă. Un dorul de împodobire şi de artă. Femeea a cusut in pânză, la
nou şir de publicaţii fac dovada. război sau cu acul, iar bărbatul a crestat in lemn sau a ars
Din aceleaşi vremuri de când a vorbit, dacă nu cumva in pământ. De atunci ne vin şi se desvoltă in noui şi noui
mai de mult, poporul a cântat. Melodia românească populară alesături şi potriveli, porturile cu ii şi fote minunat desenate,
e o altă creaţie a mulţimii, in care se recunosc, la fel ca in velinţele florale olteneşti sau geometrice basarabene, tot
limbă, înrâuririle călătoare dela miazăzi şi dela miazănoapte, lemnul cioplit şi tot pământul dat Ia roată şi înflorit in culori
dela răsărit şi dela apus. Prin ce e plângător şi legănat vine şi smalţuri. Poporul românesc se desluşeşte pe fundul lui
cântecul bisericesc bizantin sau se strecoară manelele cob­ istoric şi protoistorie îmbrăcat pe trup şi înzestrat In casă