Page 58 - 1933-01

C R O N I C A 5 9

limanul ţârii scumpele oseminte, râmase şase ani de zile in inţeles acest adevăr, dându-şi seamă că pricinile întâmplărilor,
minâstirea insulei Halki, din marea de Marmara. atât ale celor personale ca şi ale celor istorice, adică naţionale,
Pe atunci, in 1730, biserica Sf. Gheorghe era fârâ indoiali nu sunt decât morale, va fi un neam dătător de lumină, fie
mai puţin afumaţi, picturile bolţilor ei inalte străluceau in el cât de mic, politiceşte vorbind. Iar factorul cel mai puternic
feţe mai vioaie; Doamna insă de sigur că venea In spre seară, spre a împlini idealul acesta sunt femeile, căd ele sunt rân­
tiptil, insoţită de una sau două slugi credincioase. Tăcută duite să aprindă şi să vegheze candelele sufletului.
intra in spaţiosul naos, unde amurgul ţesea pânze de aur stins Simbolic să ne fie, dea, chipul cucernic al Măriri Doamna,
cu urzeală de profir; in fund mai licărea poleiala minunatei care ni s*a arătat parcă mai de aproape, mai desluşit, in aceste
tâmple, iar la dreapta in mijlocul bisericii, in faţa unei ferestre, vremuri de restrişte, închinându-se subt candela de argint *.
ardea statornic un punct luminos, ardea atârnat intre boltă
şi pardoseala de lespezi, ardea într’o candelă de o fru­
museţe rară, lucrată in argint, cu trei colane de flori stilizate,
flori brâncoveneşti, căci se găsesc pe toate clădirile voe-
vodului.
Cernita Doamnă ingenunchia in tăcere, lângă piatra în­
conjurată de o împletitură de frunze adânc săpate şi împo­
dobită cu stema ţării, dar fără nume. Icoane multe ii treceau
pe dinaintea inimii, icoane de mărire şi icoane de groază,
şi mai ales cele nevăzute de ochii ei: tăierea soţului şi a fiilor
ei, pe marginea mării, la Edikule — pe când ea stătea închisă
cu femeile intr’unul din turnuri — şi apoi expunerea bieţilor
morţi însângeraţi şi fără capete in faţa bolţii poleite a Sublimei
Porţi, unde sub soarele strălucitor, treceau eniccri, imami,
precupeţi şi şiruri de catâri încărcaţi şi împodobiţi la gât
cu mărgele albastre... până când, in intuncricul nopţii,
câţiva oameni plătiţi scump ridicară trupurile ca şi capetele,
care fuseseră ţintuite, intr’altă parte, in poarta Seraiului. Iar
a doua zi nu se mai sinchisi nimeni de mica corabie neagră,
care ducea in spre fermecătoarea insulă Halki, pe luciul al­
bastru al mării, câteva lăzi, de sigur la fel cu cele in care mă­
năstirea, întemeiată chiar de Brâncoveanu, primea deobiceiu
mărfurile cumpărate la Ţarigrad.
Maria Doamna era vrednica soţie a unui martir. Căci după
atâtea grozăvii, nu se aruncase in mare, ba şi mai mult nu-şi
pierduse credinţa. Deci mai ştia sâ vrea, să dorească şi să
împlinească visul d: — după şase ani aduse trupul soţului
in ţara unde domnise cu atâta strălucire. II aduse insă numai
de dragul ţării, nu intru amintirea strălucirii lui, şi-l inmor-
mântă, fârâ să-i pomenească numele pe lespede, in una din
multele biserici ridicate de el. Doar candelei ii incredinţâ
taina acestui mormânt, taina care putea să fie primejdioasă
uitimri odrasle brâncoveneşti, scăpate tot prin vrednicia
Doamnei, din măcelul dela Edikule.
Şi sub minunatul vas de argint in formă de ciorchină, sub
Bucura Dumbravă
luminiţa statornică, sufletul viforat al Doamnei se inctunâ,
fără răsvrătire, până in ceasul, când ii fu dat să odihnească
şi ea lângă Constantin Brâncoveanu. REVISTA ISTORICA ROMÂNĂ.— Această’frumoasă
Candela şi-a păstrat taina timp de aproape două sute de am. revistă albă, ca un trimes al unereţei istorice româneşti, uni­
Ni-a fost dată la iveală in vremuri de vijelie, e o scânteie versitară de altminteri cât şi cealaltă, aduce in numărul ei
din focul sacru, pe care ne-o intinde trecutul strigând: « Veniţi ultim din volumul al doilea contribuţii tot atât de originale
de luaţi lumină! • Lumina neclintitei smerenii, care e temeiul cum au fost cele care i-au făcut vaza.
puterii sufleteşti. Uneori ek sunt o analiză a unei formule de drept vechiu,
Lumina aceasta ne spune: căile Domnului sunt de neînţeles încăpută pe condeiul documentat şi ascuţit al d-lui I. C.
pentru mintea omenească. Dar omul e alcătuit din trei ipo­ Filitti. E vorba de expresia:« Preadalica să nu fie », din documen­
staze, şi printr'a treia, care e sufletul, se poate ridica dea­ tele de intârirc de moşii, care se pare că nu trebue luată In
supra groazelor, in faţa cărora incremeneşte mintea. înţelesul ei slav, d in cel unguresc, şi inseamnă nu o oprire
Ne spune: un popor nu ajunge la lumină nici prin bani, să se vândă, d o încredinţare că nu se ia de domn.
nici prin cuceriri de ţinuturi intinse, d numai prin cultura Studiul d-lui Iosef Macurek, «Michal (!) der Tapfere und
sufletească. Misiunea cea mai inaltă a unei ţări ca şi a indi­ die Bohmisch-schlesischen Stănde am Ende des XVI-ten
vidului este războiul in contra răului. Neamul care va fi Jahrhunderts», deschide o neaşteptată zare nu atât asupra