Page 60 - 1933-01

C R O N I C A 61

ceilalţi pane. Stipinul a plecat de mult dintre noi. E com­ tat ca nişte ctitori, cu casa pe braţe, citre Ministerul Anelor.
pozitorul Roben Cremer. Iatâ, pianul din salonul de jos! Cineva ridicâ încet capacul
Mi-1 aduc aminte, mai mult declt In fiinţa piminteasci şi Sncearcâ un acord. Nu se poate sâ nu-şi aduci aminte de
atlt de aeriani inci de pe atunci, şi mai mult decât in plânsul mâna care a câutat aici, in seri de vis şi de lucru, cu hârtia
viorilor unei audiţii la Ateneu de compoziţii ale lui, dintr'un dinainte, incrângâtura melodioasi a unui motiv fugar. Şi daci
tablou de Macedonschi. El merge dela dreapta spre stânga, pe nu-şi va aduce aminte el, ne vom aduce noi!

Casa de odihni pentru artişti «Roben Cremer» (La intrare pârinţii, cineva din familie şi I. Minulescu)
o pânză mai mult lungi decât inalti, intr’un aer verde. Merge Vara aceasta Ministerul Anelor va trimete acolo întâii
ascultând o muzici pe care noi n'o auzim, dar i-o cetim in faţi, oaspeţi. Ii va desemna Societatea Compozitorilor, căreia, prin
pentruci urci din el şi e o melodie lăuntrici. E unul din ta­ urmare, de fapt ii aparţine casa, pentrucă are întreaga folo­
blourile noastre muzicale, firi alt adaus, şi un portret care ne sinţă, Ministerul rămânând cu proprietatea de drept. Vor fi
face de o potrivi de preţios atât modelul cât şi maestrul. Mu­ iară pe acea uliţă care urcă, tăiată in piatră, valuri de armonii
zica şi pictura s*au întâlnit aia intr'o creaţie rară. şi apariţii in ferestre sau la balcon de oameni cu gânduri.
Casa pe care Roben Cremer şi-o ridicase la Predeal, intre Roben Cremer, cel plecat înainte de vreme din această lume
brazi tineri şi sub paza munţilor, ca sâ-i fie loc de adăpost cu soare şi dintre prieteni, va fi împăcat, aşa cum vor fi îm­
şi de odihni, a ajuns proprietatea Ministerului Anelor. Au păcaţi şi iubitorii şi darnicii lui părinţi, rămaşi numai cu grija
dăruit-o părinţii compozitorului, ca sâ fie o casă de odihni să-i păstreze amintirea. Au găsit mijlocul cel bun. Casa se
pentru artişti. Ea e înzestrată cu tot ce a pus proprietarul ei umple de oaspeţi. Gazda e aia, in spirit, ca să facă înlesniri
cel dintâi. Viaţa lui se prelungeşte in lucrurile de trebuinţi, şi să zâmbească. Moartea pământească n’o aduce numai decât
aşa cum se prelungeşte in biblioteca de cărţi şi de panituri şi pe cealaltă. O placă discretă va trebui să amintească de
muzicale. Cei cari vor veni, ca să se bucure de dar, prieteni aceasta şi pentru trecătorii porniţi spre Postăvaru sau spre
sau necunoscuţi, se vor putea crede oaspeţi ai colegului lor Bucşoiu sau spre Piatra Mare, ca să ajungă sus, pe înălţimi
de odinioară, care din discreţie le-a lăsat cheia casei şi el pline de orizont, cu mai multă încredere in om. Casa de odihnă
n'a venit. A fost şi gândul părinţilor, atunci când s’au indrep- Robert Cremer s’a deschis!