Page 13 - 1933-02

AL. BORZA: MONUMENTELE NATURII IN ROMÂNIA 75

de-a scoate la mezat un rar decor al munţilor,
care nu mai poate fi înlocuit.
A doua floare care se ocroteşte e nufărul din
apele termale dela Băile Episcopiei de lângă Ora­
dea. Ea se numeşte în ştiinţă Castalia thermalis,
şi în graiul naţiei de-acolo: dreţe. I se mai zice
lotus, deşi nu are a face nimic cu sfânta floare
a vechiului Egipt. Deţinem privilegiul de a avea
această mândră floare, noi singuri în Europa, prin­
tre cetăţenii florei noastre, ca un vechiu relict din
terţiar, păstrat şi în vremuri de bejenie diluvialâ
în adevărata oază tropicală pe care o constitue —
în mijlocul regiunilor noastre cu clima moderată —
bălţile, pâraele termale dela Băi, cu întreagă a
lor faună şi floră. Frunzele mari, cu margini dan- Stânci dc gips din rezervaţia Pohorliuţi. Foto Muhldorf

Şi la Suat, tot în Câmpia
ardeleană, in altă rezervaţie, stepa
clasică se prezintă ca o încân­
tătoare grădină de flori, printre
care Astragalus Peterfii e ende­
mic, adică propriu numai acestor
locuri.
Cu multă uşurinţă se poate vi­
zita rezervaţia dela Cluj, cuprinsă
în vestitele fâneţe de odinioară.
Movile ţuguiate de argilă se înşi-
rue în această grădină, unde îţi
ajung până la brâu, şi flori şi
ierburi uscăţive, alcătuind o stepă
parcă ruptă din inima Rusiei, ră­
masă ca o mărturie vie a climei
cald-uscate care a adus atâtea
plante orientale aci, păstrându-se
acuma pe faţa înclinată din spre
miazăzi. In dosul dealului se
luptă stepa cu crainicii pădurii,
tufişuri dese, mărăcini. Naturaliştii
Rezervaţia dela Bosand în Bucovina. Foto Mahldorf
telate, plutesc pe apa care abureşte, iar
florile roz-albe semeţe se ridică de când
răsare soarele şi până apune, împrumu­
tând un farmec oriental acelor locuri.
Din fericire avem şi un şir de aşa
zise: rezervaţii, cu întindere de câ­
teva hectare—unele zeci şi sute chiar—,
unde se ocroteşte întreaga vegetaţie,
cu faună cu tot. Aşa e, chiar la Băile
Episcopiei, împrejumit un lac termal
întreg, cu dreţe.
La Zau, în mijlocul Câmpiei ar­
delene, avem un alt teren — rezervaţie
îngrădită — cu un fânaţ bogat, smăltat
cu mii de flori însângerate de bujor şi
pene lungi de fâşcă, colilie (Stipa).
Bujorul e Paeonia tenuifolia, comună
prin Dobrogea, aci o raritate, păstrată
ca o rămăşiţă a stepelor întinse post-
diluviale. Pidurea Letca in lupţi cu stepa. Foto Inst. Geogr. Cluj