Page 16 - 1933-02

7 8 B O A B E D E G R Â U

din Orient, cu cele general-europene, şi specii po- un şir întreg de ani, şi pentru care acum se fac
dolice, din vechea vegetaţie diluvială. Am vizitat formalităţile de constituire în rezervaţii legale.
odinioară rezerva dela Pohorlăuţi, judeţul Cernăuţi, In Delta Dunării se ocroteşte pădurea Letea,
din care o mică porţiune — ade­
vărat miracol ştiinţific, cu plante
rare, frasini păroşi, liane ca prin
codrii tropicali —, va fi păstrată
cu totul neatinsă.
Lângă Constanţa, prin dunele
nisipurilor sburătoare, care ţin
de staţia zoologică a Universi­
tăţii din Iaşi, înfiinţată de d-1
profesor Borcia, se ocrotesc hec­
tare întregi, spre bucuria mare a
fitosociologilor, cari urmăresc aci
continua schimbare a compoziţiei
covorului de plante.
La Niculiţel, în masivul pă­
duros al Dobrogii de Nord, s'a
constituit chiar prin lege, la 1927,
o mică rezervă forestieră, din
partea regelui-naturalist Ferdi-
nand întâiul, cu colaborarea far­
macistului colonel şi botanist Grin-
ţescu. Tei argintii alcătuesc aci
pădurea, şi părul oriental, cu frunze
Dapbnc blagayana din munţii Cozia. Foto Stauss de măslin, e pomul important la
acestor locuri.
şi am rămas uimit de caracterul special floristic
al acestor câmpuri de învăţătură, care oferă con­
diţii naturale, nestânjenite, vegetaţiei jur împrejur
cosită, mutilată, adânc modificată de mâna omului.
Aşa sunt şi fânaţele dela Bosanci-Suceava. La Ro-
gojeşti, în arinişul unui cetăţean, se va păstra un
mic arbust, de-apururi verde, Evonymus nana, aşa
de rar şi în Moldova.
Dar Bucovina culturală are o durere mare. Un
codru secular întins în spre Rarău, fusese de­
stinat ca o rezervă forestieră naţională, încă în
timpul vechiului regim, asigurându-i-se această
calitate şi după Unire, prin hotărirea Ministerului
Domeniilor. Acum se tae şi se paşte Slătioara,
această adevărată pădure Bialoweză a României,
lăsată pradă de marele «fond » bucovinean. Ar
fi de interes obştesc să conservăm măcar aci un
mic masiv de 500 de hectare!
Mai binevoitoare a fost administraţia forestieră
dela Gurghiu, pe Mureş, care a constituit rezer­
vaţia Mociar, din stejărişul, excepţional de vechiu,
cu mulţi copaci de vârsta lui Matusalem: vreo
trei până la cinci sute de ani.
Un singur stejar deosebit de venerabil a fost
de altfel declarat şi la Sibiu de monument al firii.
Şi acuma îi vine rândul şi vechiului gorun dela
Ţebea, sub care odihneşte — pentru vecie — Avram
Iancu, craiul munţilor. Şi tot la fel gorunul
multisecular dela Mitropolia Blajului, un remar­
cabil monument şi el.
Dar sunt şi în Răsăritul ţării o serie întreagă Şarpe din Insula Şerpilor. Foto Borza
de terenuri puse sub interdicţie de exploatare, de In sudul Dobrogii, la Capul Caliacra, pierdut