Page 21 - 1933-02

PREOTUL N. M. POPESCU ŞI ADRIAN MANIU: MĂNĂSTIREA ZAMFIRA 99

ghe-nou şi pisania din 1699 îl pomeneşte la ctitori ctitori de biserici. Zamfira a început clădirea bi­
pe lângă Dositeiu patriarhul si Constantin Vodă sericii in domnia lui Nicolae Mavrocordat (1719—
Brâncoveanu. Tot el zideşte din cărămidă — îna­ 1730), dar moartea o va împiedeca să o sfârşească
inte era de lemn — biserica Sfântului Nicolae din şi nesfârşită va sta peste zece ani.
Şelari, dar moartea (în 1699 sau 1700) îl împie­ Manuil şi Zamfira au avut un singur fiu numit
decă să o zugrăvească. tot Manuil. Acesta ia in căsătorie prin 1740 pe
Apostol avu fiu pe Manuil — zis şi Mânui — Smaranda, fiica grafului Ioan Bălăceanu. Iată deci
care continuă îndeletnicirea tatălui său. El este un fiu de negustor — poate şi el negustor — că­
om de încredere al lui Brâncoveanu. Este cunoscut sătorit cu o nepoată de domn. Se ştie că Aga
în Ardeal de unde Constantin Bălă­
aduce pentru Curtea ceanu, ginere lui
Domnească posta­ Ş e r b a n Cantacu­
vuri şi argintării şi zino, se haineşte şi
dă bani cu împru- vine cu armată nem­
m u t Braşovenilor, ţească împotriva lui
împăratul Carol al Brâncoveanu. In
Vl-lea ii dă diplomă lupta dela Zărneşti
de nobil pentru ser­ (1690) Constantin
viciile aduse casei Bălăceanu cade lup­
împărăteşti. Când tând ca un viteaz.
cade urgia pe fami­ Fiul său, graful Ioan
lia Brâncoveanului, Bălăceanu, rămâne
Manuil Apostol fuge în Ardeal, nevroind
la Braşov, arată Au­ să vie în ţară. Şi
striecilor unde se sfârşitul lui este
găseşte o parte din trist; căci in luptele
averea Brâncovea­ dintre Turci şi
nului şi semnează in­ Nemţi pentru stă­
ventarul acestei a- pânirea Olteniei,
veri. Ştefan Vodă Ioan Bălăceanu este
Cantacuzino îi con­ prins de Turci la
fiscă averea şi îi Lotru şi omorit în
arestează soţia. La 1737. Trupul lui fu
intervenţia guverna­ îngropat la Cozia.
torului împărătesc Ioan Bălăceanu
din Ardeal soţia îi avu numai fete, trei:
este liberată şi el. Smaranda, Maria şi
Mânui, «acest grec Elena, care semnau
cinstit», primeşte o cu titlul de contese,
despăgubire din ba­ «grofine». Aceste
nii Brâncoveanului. fete, după moartea
Nemţii îl pun admi­ tatălui lor, fură cre­
nistrator al moşiilor scute la Viena, la
brâncoveneşti d i n curtea Măriei Te-
Ardeal,în care slujbă resia. După pacea
îl găsim şi în anul •din 1739, Smaranda
1720. Cât va mai fi trăit după această dată şi dacă vine în ţară şi se mărită, ea «Smăragda grofina Bălă­
se va fi mai întors în ţară, n’am putut a/la. cea nea », cu Manuil fiul negustorului Mânui. Dar
Soţia sa Zamfira, cea arestată de Ştefan n’avu parte nici de soţ, nici de copil. Căci «puţină
Cantacuzino, era fiica lui Iorg£, Staroste de ne­ vreme amândoi vieţuind, i s'a întâmplat moarte »
gustori şi ctitor la Şelari. îmi pare că Zamfira, soţului său Mânui, ea rămânând « grea ■ >. Copilului
care dărueşte o Evanghelie grecească la Şelari, ce se naşte îi dă numele tot Mânui-Manolache,
a avut de zestre moşie pe lunca Teleajenului, dar şi acesta moare prin 1750, când era de nouă ani.
unde satul întocmit îşi dă numele proprietăresei: Văduvă fiind Smaranda şi cu copil mic îşi aduse
Zamfira. In acest sat, Zamfira, văduvă fiind, ri­ aminte de biserica neterminată a soacrei sale Zam­
dică biserica — numită azi «a cimitirului » — fira şi «ostenindu-se » o sfârşi în anul 1743, adău-
pentru sătenii de pe moşie, pentru slava Sfintei gindu-i toate cele trebuincioase. Această energică
Troiţe al cărei ajutor îl ceruse in greutăţile vieţii femee fără noroc a trăit până târziu — era în viaţă
sale, şi pentru a continua tradiţia familiei, căci la 7 August 1780 — îngrijindu-şi de averea răş-
atât tatăl ei Iorga, cât şi socrul Apostol fuseseră luită prin răpiri şi împărţeli.