Page 22 - 1933-02
P. 22

IOO                                 B O A B E  D E  G R Â U


                                                                         Nu  cunosc  până  acum,  dacă  această
                                                                       biserică  a  Zamfirei  a  fost  dela  înce­
                                                                       put  schit  de  călugări.  îmi  vine  a  crede
                                                                       că  a  slujit  mereu  ca  biserică  de  sat  cu
                                                                       preoţi  mireni  şi  că  numai  moşiile  şi
                                                                       viile  ce  le-a  avut,  fie  dela  ctitori,  fie
                                                                       dela  alţi  donatori,  au  făcut  să  fie  nu­
                                                                       mită  schit  —metoh  închinat  mitropoliei
                                                                       din  Bucureşti  —  cu  un  igumen  care
                                                                       nici  nu  locuia  aici.  La  anul  1842  o
                                                                       «stăpânea  »  igumenul  Isaia  «Blejoianu
                                                                       şi  Zamfireanu  »  care  scrie  apriat  că  a-
                                                                       ceastă  biserică  este  «zidită  aici  ca  să
                                                                       fie  la  trebile  si  slujbele  satului  Zam­
                                                                       fira  ».  In  1848  era  igumen  aici  «arhi­
                                                                        mandritul Fuvim Târşoreanu».
                                                                          Acest  «schit  Zamfira  *  avea  în  1842
                                                                       următoarea  avere  nemişcătoare.  Moşia
                                                                        Zamfira  «pe  care  este  zidit  schitul  »  cu
                                                                       case, pivniţă, pătule, coşar, moară şi bor-
                                                                       deiu  de  cârciumă;  două  locuri  în
                                                                       dealul  Seciului,  trei  vii  în  dealul  Scăe-
                                                                        nilor,  cum  şi  moşiile  Sărari,  Ghitioara,
                                                                       Ştefeni,  Mălăeşti  sau  Ciobăneşti  şi  Vâ­
                                                                        nata,  toate  cu  clăcaşi  şi  mai  toate  în­
                                                                        călcate de moşneni şi de boierii Filipeşti.
                                                                          «Lângă  satul  Filipeşti,  era  un  schit
                                                                        de  maici,  Roşioara,  care  o  ducea  greu
                                                                        din  pricina  apei;  şi  atunci  mitropolitul
                                                                        Nifon  a  hetărît  să  mute  maicile  la  Zam­
                                                                        fira  şi  să  zidească  aici  mănăstire  de
                                                                        călugăriţe  t,  aşa  povestea  acum  25  de
                                                                       ani  stanţa  Marina  dela  Zamfira.  Prin
                                                                        osârdia  lui  Eftimie,  stareţ  la  Ghighiu,
                                                                        mitropolitul  Nifon  (185c—1875)  ridică
                                                                        biserică  nouă,  lângă  cea  veche,  între
                                                                        anii  1855—1857,  îi  puse  două  hra­
                                                                        muri,  înălţarea  şi  sfântul  Nifon,  o
                                                                        întitulă  oficial  «schitul  Nifon  »şi  lăsă
                                                                        biserica  veche  a  Zamfirii  ca  biserică  de
                                                                        cimitir  a  satului  şi  a  călugăriţelor.  Bise­
                                                                        rica  lui  Nifon  este  zidită  «în  stilul  de
                                                                        încăpătoare  hală  ce  se  obişnuia  prin
                                                                        1850  ».  Cu  zugrăvirea  ei,  Nifon  însăr-
                                                                        cină  pe  tânărul  «Nicu  Grigorescu»  a
                                                                        cărui  faimă  de  zugrav  bun  şi  cinstit
                                                                        ajunsese până la Domn.
                                                                          Povestea  maica  Marina:  «Eram  co­
                                                                        pilă,  adusă  la  mănăstire,  şi  mi-a  rămas
                                                                        in  minte  şi  acum  ochii  negri  ai  lui  Nicu
                                                                        Grigorescu.  Nu  te  puteai  uita  mult  la
                                                                        ei.  Şi  era  bun  la  inimă.  Seara,  după
                                                                        ce  înceta  lucrul,  ne  învăţa  —  eram  mai
                                                                        multe  copile  —  surori  —  să  citim  cu
                                                                        litere  noui.  Fratele  lui  cânta  din  flaut.
                                                                        Nouă  nu  ne-a  spus  nimeni  că  pictura
                                                                        lui  Grigorescu  nu  trebue  nici  atinsă;
                             Primăvara, de N. Grigorescu                şi  apoi  cum  am  fi  putut  noi  să  ne  îm­
                                                                        potrivim  mitropolitului  Ghenadie  când
                                                             a pus să se înoiască zugrăveala lui Grigorescu *.
   17   18   19   20   21   22   23   24   25   26   27