Page 32 - 1933-02

iio B O A B E D E G R Â U

Şi sfârşi cu o grimasă aproape ironică. Anghelos nişte oameni buni cari au putinţa să trăiască fără
se simţi oarecum strâmtorat. Aşa dar cu adevărat grijă într'un colţ frumos de ţară.
nu i-a făcut nici cea mai mică bucurie venirea — Şi Mimis?... nu se duce la şcoală? întrebă
lui? Ce straşnică sinceritate! Anghelos în timp ce domnul Sandris pleca singur
Se uita la ea cum mânca. Avea nişte mişcări cu trăsura.
repezi la mestecat şi la sorbit, care îi metamorfozau — Astăzi, de dragul d-voastră, a tras la fit,
obrăjorul, însă fără să-l urâţească. Şi când râdea, se grăbi s'o ia înainte Fotinl. Acum să ieşim câte
se deschideau două gropiţe în obrajii strânşi şi şi trei, ca să vedeţi moşia. Sau sunteţi obosit şi
grăsulii, de coloarea şi cu puful feţei de piersică, — preferaţi să vă odihniţi?
două gropiţe atât de adânci, atât de curioase şi — Aşi, de loc! zise Anghelos. Numiţi d-voastră
atât de bine fixate, încât Anghelos începu s'o călătorie dela Patras pân'aici, pe o astfel de mare
facă înadins să râdă, ca s'o privească. liniştită? Am dormit în vapor dela două până la
După gustarea de dimineaţă, domnul Sandris, şapte şi jumătate.
cu părere de rău, a fost nevoit să-i părăsească. — Atunci bine, mergem. Pe mama n'o puneţi
Trebuia să se întoarcă în oraş. Dimineaţa întreagă, la socoteală. Când e vorba de aşa ceva, ştiţi, e
regulat, o punea la dispoziţia afacerilor lui comer­ cam lasă-mă să te las.
ciale. La unu după amiază se întorcea la Stânca Şi în adevăr, doamna Sandris se aşezase în jeţul
Roşie, iar după masă se îngrijea de-ale moşiei ei şi părea o masă greoaie. Ii pierise toată vioi­
sau era liber să petreacă in familie. Tot anul îl ciunea pe care o arătase o clipă la început, şi ca
întrebuinţau afară, la ţară. Gurile rele spuneau că şi cum spusese dintr'odată tot ceea ce avea de
întâii ani după căsătorie era grozav de gelos pe spus, ai fi crezut că-i era lene să şi vorbească. Dar
soţia lui, şi ca să nu aibă bănueli o retrăsese la un zâmbet larg, plin de mulţumire şi bunătate îi
Stânca Roşie departe de orice pericol şi ispită a lumina faţa rotundă cu guşa mică şi dădea din
oraşului. Gurile mai rele chiar şopteau cum că cap cu ochii întredeschişi şi cu dragoste părin­
în adevăr doamna Sandris, in tinereţea ei, săvâr­ tească la cuvintele fetei ei.
şise cândva o oarecare greşeală şi că acea îngrădire
fusese pedeapsa... Dacă e adevărat sau nu, n'am GRIGORIOS XENOPOULOS
câştiga nimic să verificăm. Un lucru e sigur, că (Urmează) din greceşte de Anton Mistachide
astăzi la Stânca Roşie domnea armonia şi că toţi
cei de-acolo erau atât de mulţumiţi, cât pot fi desene de 1. Teodor eseu-S ion