Page 34 - 1933-02
P. 34

112                                B O A B E   D E   G R Â U

            se   întorsese   din   nou   către   noi   ţi   ne   scăpase.   Şi   astfel,   in   bri   ai   Şcoalei   Române   dela   Roma,   cari   au   acasă   locuri   de
            chip   firesc,   legiunile   ardelene   au   cerut   să   lupte   alături   de   frunte   in   viaţa   ştiinţifică   şi   artistică   şi   iradiază,   în   plus,   asu­
            fraţii   ţi   camarazii   lor   italieni,   pentru   marea   cauză   a   neatâr­  pra   culturii   noastre   o   lumină   magică   mediteraneană.   Şi   abia
            nării şi unităţii naţionale.                     suntem la întâii paşi!
              România   vrea   pacea,   ceeace   inseamnâ   nu   numai   lipsa   de   Mă gândesc însă că nici nu se putea să fie altfel atunci
            războiu,  ci  mai  ales  o  stare  de  spirit  care  să  îngăduie  o  ac-  când intcmectoml acestei Şcoli a fost marele meu prieten








































                       Academia României din Roma, de arhitectul Petre Antonescu. Faţada principală. Foto Avakian


            tivitatc   constructivă   printr'o   colaborare   internaţională.   De   profesorul   Pârvan,   cu   sprijinul   eficace   al   d-lui   Al.   Lahovary,
            aceea   România   doreşte   prietenia   tuturor   popoarelor,   fără   deo­  atunci   ministrul   nostru   La   Roma.   Palatul   pe   care   l-a   visat,
            sebire,   iar   prietenia   Italiei   nu-i   e   numai   trebuincioasă,   dar   pentru   care   a   luptat,   căruia   i-a   pus   piatra   de   temelie   şi   i-a
            şi   preţioasă.   România   n'are   să   uite   niciodată   cât   datoreşte   asigurat   zidirea,   Îşi   înalţă   coloanele   in   aerul   curat.   E   o   clă­
            unitatea   ei   naţională,   înfăptuită   pentru   totdeauna,   eroismului   dire,   nu   numai   frumoasă,   datorită   artei   d-lui   arhitect   Petre
            italian,   precum   şi   sprijinului   dat   de   Italia   la   deslegarea   priel­  Antonescu,   dar   şi   trainică,   pentru   că   in   pietrele   ei   a   închis,
            nică   ţârii   noastre   a   atâtor   probleme   de   seamă.   Cu   senti­  ca   in   legendele   noastre,   şi   pe   intemcctor.   El,   care,   cum   ştiţi,
            mentul   de   încredere   pe   care   i-1   insuflă   iubirea   frăţească   faţă   putea   să   impreune   analiza   ştiinţifică   cea   mai   neiertătoare   cu
            de   Italia   şi   cu   convingerea   folosului   unei   conlucrări   întemeiate   avânturile   mistice,   şi-a   dat   seamă   de   acest   act   de   jertfă   şi
            pe   o   deopotrivă   dragoste   de   pace   a   ambelor   naţiuni.   Româ­  l-a   primit,   nu   cu   resemnare,   ci   cu   entusiasm.   Faptele   lui,   de
            nia  îşi  arată  dorinţa  ca  în  rosturile  pe  care  i  le  păstrează  vii­  ordin   ştiinţific   şi   de   ordin   practic,   au   această   rezistenţă   şi
            torul,   să   afle   la   guvernul   şi   poporul   italian   acelaş   sprijin   această   licărire,   a   unei   existenţe   care   s’a   transpus   în   ele   şi
            călduros care a zămislit şi îndreptăţit prietenia i tal o-română.  s’a sfărâmat astfel cu mult înainte de vreme.
              Când   acum   zece   ani,   în   1922,   s'a   înfiinţat   aici   Şcoala   Ro­  Dacă   era   cineva   intre   oamenii   de   ştiinţă   ai   României   care,
            mână,   ea   găsea   urmele   vii   ale   tradiţiei   călugărilor   ardeleni.   amintind   de   vechii   călugări   transilvăneni,   să   le   ducă   mai
            Nu   veneam   pentru   întâia   oară   să   învăţăm   şi   să   luăm   pu­  departe   tradiţia   romană   de   adâncime   de   credinţă,   de   respect
            teri   dela   Roma!   Trimeteam   in   atmosfera   ei   de   artă,   de   de   adevăr   şi   de   iubire   de   neam,   acela   era   profesorul   Vasile
            muncă  şi  de  disciplină  pe  cei  mai  buni  tineri  pe  cari  ii  dă­  Pârvan.   Am   vrut   să-i   preamăresc   amintirea   într’o   operă   al
            deau   şcolile   noastre   inalte,   ca   să   se   pătrundă   de   gustul   si­  cărei   nume   va   fi   nedeslegat   rostit   cu   al   lui,   şi-i   aduc   acest
            gur   şi   de   dragostea   de   ştiinţă   a   Romei   şi   să   împodobească,   pios   omagiu   nu   numai   ca   Ministru   al   Instrucţiei   sau   ca
            la   întoarcere,   cu   ele   ţara.   Ne   mândrim   cu   echipele   de   mem-  Membru   al   Academiei   Române,   dar   şi   ca   prieten.   Aduceţi-vă
   29   30   31   32   33   34   35   36   37   38   39