Page 37 - 1933-02

C R O N I C A 115

Roma si nu lipsească aceea a poporului care atras aproape
cd din urmi, atunci când puterea imperiului fiurit de Roma
didca intiile semne ale oboselii, In orbita lumii romane, i-a
suferit cu atâta putere înrâurirea încât i-a pistrat cu minu­
naţi credinţi, mândru şi amintirea impitimati. Din aceasti
credinţi in mândria şi iubirea faţi de depirtatele obârşii la­
tine, poporul român ia puterea trebuincioasă si se ridice,
dupi încercări şi nenorociri răbdate şi biruite, cu împotrivirea
spirituali care e darul popoarelor de aleasă şi înalţi civilizaţie,
la o nouă şi trainici viaţi de naţiune liberă. Aceasti şcoală
al cărui sediu a fast inaugurat astăzi. Excelenţi Guşti, e me­
niţi si fie şi si infloreasci in pimântul Italiei ca un rodnic
templu votiv al ei. Dar in acest ceas de bucurie obşteasci,
recunoştinţa celor cari ne-am adunat aci se Indreapti citre
amintirea aceluia prin a cirui geniali iniţiativă, şcoala a putut
si răsară; citre acea figură mult aleasă de cercetător şi de
apostol, care a fost Vasile Pârvan, prea curând răpit admi­
raţiei Dumneavoastră şi admiraţiei noastre. Academia Româ­
niei, înfiinţată de el cu Înţelegerea propriului guvern, la
puţin timp după încheierea răsboiului, a fost nucleul iniţial
din care s*a desvoltat cu o înflorire crescândă şcoala de astăzi
intr'un deceniu de vioaie activitate a profesorilor şi elevilor.
Ca un document nepieritor şi preţios stau cele şapte mari
şi îndesate volume publicate până acum şi care cuprind lu-
crările date de arheologi, istorici şi paleografi. Lucriri firi
îndoială cu deosebire rodnice prin întinderea cercetărilor şi
prin seriozitatea rezultatelor, şi de aşa fel încât să chezişu-
iasci şcolii, care le moşteneşte tradiţia, siguranţa de noui
creşteri şi înaintări. Aceasti tradiţie are şi o trăsătură, anume
a ei faţi de activitatea desvoltati pini acum de celelalte
Porticul Foto Ava han
şcoli străine, născute şi trăitoare in Roma, pe care ţinem si
o semnalăm cu deosebită plăcere, ci pentru publicaţiile Aca­
ei ne înălţăm gândul plin de urări citre viitorul poporului
demiei şi Şcolii române s’a ales totdeauna şi s‘a primit ca
român, către M. S. Regele Carol al II-lea».
limbi oficială limba italiană.
Vi suntem recunoscători pentru aceasti faptă frăţească,
prieteni români, şi scoatem din ea cu o cordialitate solidară de POEZII VECHI. — Poezia noastră culţi, la fel cu poezia
gânduri şi de speranţe, cele mai îmbucurătoare auspicii populară, e o apariţie din secolul al XlX-lea. Ceea ce ne vine
pentru soarta Şcoalei Dvs. şi a civilizaţiei care îşi ia nume mai din adine de vreme, e sau fragmentar sau stângaciu.
şi temeiu dela Roma. Cu o credinţi nezdruncinată în menirea Cu bucurie descoperim in vreo arhivă încă necercetati,
autori sau bucăţi mai vechi, din care limba
noastră cântă cu sonorităţi de-atunci. Ardealul
unde, cu toate împrejurările vitrege, scrisul ro­
mânesc intra, de pe urma şcolilor de la Blaj,
intr'o desvoltare neobişnuită, ne mai păstrează
surprize. Cred ci una din ele este şi poezia gă­
siţi de curând de d-1 Andrei Veress pe ultima
pagini a unui Calendar românesc tipărit la
Buda in 1806. Calendarul fusese făcut de Clain
şi Şincai, corifeu şcoalei ardelene, şi d-1 Veress
e de părere ci poezia ar fi fost scrisă de Şincai,
deşi n'aduce în sprijin nici o dovadă.
D-1 Bogdan Duici, a cirui patimi de amă­
nunte şi râvni de documentare, sunt cunoscute,
îmi spunea ci dintr'o proaspătă răscolire prin
bibliotecile Aradului s'a întors şi cu o poezie
de Şincai. N’am vizut-o, dar d-sa m'a în­
credinţat ci e slabi. Nu ştiu daci acesta ar putea
fi un argument împotriva paternităţii asupra unei
poezii, nebinuit de fragede şi bune. Pun nu­
Atelierele sculptorilor mai faptele alături, ca nişte elemente de jude-