Page 38 - 1933-02

n6 B O A B E D E G R Â U

cată care ar mai avea nevoie şi de alte confruntări. Faptul « Boabe de grâu », în care a apărut studiul d-lui Andrei Ve-
cel mai de seamă e că marele şi tainicul istoric, despre care ress despre ♦ Tipografia românească din Buda ♦ . Cele trei
nu se ştie până astăzi nici locul şi chipul cum a murit, par'că versuri care urmează au nişte întâlniri, in două rânduri, de
silabe râu sunătoare, dar sfârşitul şi mai ales cele
şase versuri dela urmă, sunt deadreptul măreţe:
Zi-i, pasăre frumoasă, să nu zăbovească
Că dorul îmi zice să-i zic să grăiască
Că-s numai singură de-mi păzesc oile
Şi-l aştept sub munte unde curg văile;
Iară voi, mieilor, de cumva l-aţi privi
Spuneţi-mi fi mie când s’ar ivi
Să-i cânt cu vioara să sune strunele
Intru bucurie că-mi vine mirele.
Bâciţa aceasta, care stă singură şi-şi păzeşte
oile, cu vioara alături, sub munte unde curg
văile, trebuc să intre în literatura română.
Făptura şi vorba ei clasică, până într'atât
încât ai fi ispitit să le cauţi originalul in vreo pa­
gină de Vechiu Testament sau de lirică elineascâ,
au să se încadreze strălucit intre suspinele boe-
reşti ale vremii sau intre cântecele lăutarilor
dela curtea lor. Citiţi-le încă odată, umpleţi-vă
gura de răcoarea şi de mireazma lor de fragi
Biblioteca (in fund bustul lui Pârvan) Foto Avakian mici de înălţimi!

nu s’ar putea şti astfel nici dacă a murit şi nu pribegeşte me­ GERMANISSIMI GERMANORUM. Dacă ar fi să ti­
reu printre noi cu dâsaga plină de manuscrisul cronicii lui, părim o colecţie de traduceri din limbile minoritarilor, secţia
faptul cel mai de seamă e că Şincai se abătca câte odată prin germană aş in ce pe-o cu romanul de curând apărut al lui
înfloritele poeni ale poeziei. Floarea găsită de d-1 Veress e Adolf Meschendorfer, • Oraşul dela Răsărit», Die Stadt im
dintre cele rare. Osten. Oraşul e Braşovul, iar viaţa care îl umple, viaţa săsească
începutul e savant: « Filomelâ, cui cânţi aşa frumos?» de azi şi dela ridicarea zidurilor celor dintâi, din secolul al
Iată pe unde erau coliviile de unde au scăpat filomelele care XlII-lea. Totul se adună in jurul unui miez autobiografic. E
au cântat prin literatura romantică românească.
Poezia are 14 versuri, de această factură ne­
regulată şi care in prozodia noastră strict rit­
mică sună straniu sau prozaic. Ea rămâne
insă aproape de forma psalmilor şi a poeziei
religioase. Ceva fraged, cu mireazmă de flori de
munte, al căror nume nu mai apăruse in versuri
româneşti, şi cu un clinchet depărtat de tălăngi
la păşune, se strecoară prin rime şi prin ima­
gini. Eu nu cunosc altă compoziţie poetică sau
culegere poporală din acei ani care să-i poată
sta cu vrednicie alături:
Filomelâ, cui cânţi aşa frumos f
Au doară-mi spui veste că-i Zâmbii sănătos f
Mută-te, rogu-te, la el prin coprine,
Şi-i spune, cdntdndu-i, să vie la mine.
S'apace cărarea pre coasta muntelui,
Să na rătăcească venind la soaţa lai.

Binecuvântată foaie albă de calendar vechiu
care s'a putut acoperi cu această fedoreleică
şoaptă de iubire! Autorul a completat-o cu
cele câteva stihuri numai ca să nu rămână Sala de convorbire Foto Avakian
goală. Exemplarul cărţii din Biblioteca Acade­
miei Române e lipsit de acest text, care a trebuit să ne vie o carte scrisă Ia persoana întâia, dar această persoană nu e
după mai bine de 125 de ani dela Budapesta. El nu poate fi decât un glas într’o mulţime, care arată drumul. Farmecul
găsit decât acolo şi in numărul pe Decemvrie 1932 al revistei ei pentru cititor şi arta pentru gen sunt făcute din această