Page 42 - 1933-02

(22 B O A B E D E G R Â U

PUBLICAŢII ROMANEŞTI DIN LUMEA NOUA.— turi rămân cu ţara. Fireşte că un mijloc mai uscat ca să
Din celălalt emisfer al pământului a pornit de-acum o lună, peste ştim toate aceste lucruri ne stă oricând la îndemână. N'am
Ocean şi peste ecuator, o publicaţie a colonia româneşti din avea decât să întrebăm pe cale oficială legaţia noastră din
Buenos Aires. E numărul unu din «Gazeta Română din America de Sud, căreia ii sunt lăsate în seamă treburile ro­
Argentina ». Iese jumătate în limba spaniolă şi jumătate în mâneşti din Argentina. Dar nu după un asemenea raport
limba noastră. Hărţi şi ilustraţii frumoase o împodobesc. Are cerut ne suspină inima. Vrem să auzim chiar glasul celor
un caracter mai curând economic şi politic. Păcat că se ţine 20.000 de Români, de cari vorbeşte revista, de speranţele
prea de aproape de această lozincă, mai mult răsunătoare şi de temerile lor, de istoria zi cu zi a acestei mici ţări
decât adevărată: Timpurile nu sunt nici de lirism nici de româneşti întocmite singure in paraginile de basm ale mărilor
vorbe, Los tiempos no estin para lirismos ni para palabre- sudice, peste care răsare in fiecare seară in creştetul cerului
rios. Am fi aflat altminteri şi stări mai sufleteşi in cele 16 Crucea Sudului, ca şi cum cel mai bun creştinism s'ar fi
pagini de hârtie cretată ale revistei. Oamenii s'ar fi arătat mutat acolo, licărind in albastru din diamantele stelelor.
şi in acel colţ depărtat de lume, căutându-ne din ochi, şi Ştim din ilustraţii de reviste sau din vreun jurnal de cine­
matograf cum arată Avenida del Mayo, largul bulevard cu
palate cupolate şi forfotă de oameni din Buenos Aires. Dar
am vrea să putem urmări in acea forfotă şi pe Românul
care şi-a căutat un rost mai bun pe malurile mâlosului
estuar al La Plata. Brazilia şi Amazoanele, ţara aceasta
reşie, ne-a făcut-o cunoscută Riureanu in povestirile lui
de aventuri pentru copii. N’am avut nevoie să ştim de oa­
meni de-ai noştri în aceste locuri, ca să le iubim. Unde e
condeiul care să ne deschidă, printr’unul plecat dintre noi,
şi să ne facă dragă Argentina cu mângâios nume? «Gazeta
Română din Argentina» are şi acest rost. Zice ea singură:
E vorba să se facă legătură între România şi Argentina, Se
propone vincular a Rumania con la Argentina. Cea mai bună
cale e aceasta, a descoperirii pentru noi a ceeace înseamnă
romanitatea argentiniană. Pe o asemenea poartă putem intra
fără prea multe îmbieri. Iubirea alor noştri e cea dintâi din­
tre iubiri, pe care o răsfrângem apoi asupra celorlalţi. Unde
sunt Românii din Buenos Aires? Cum arată? Ce fac? Să-i
vedem. După aceea, sau in acelaş timp ne va fi scumpă şi
ţara unde s’au aşezat şi vom fi gata să dăm ce avem
mai bun, ca Întâiul rod al pământului la vechii Evrei, din
sufletul şi averea noastră pentru republica de departe.
Nu sunt două zile. In ce ne priveşte, de când am auzit
in Bucureşti lauda Argentinei. Se găseau in ea mai multe
trăsături vii şi menite să ne apropie nişte împrejurări atât
de străine, decât in toată jumăta.ea românească a « Ga­
zetei «. Articole ale ei ca: «Până când ?» şi «Scandalul dela
Consulatul General al României din Buenos Aires » nu ne
ajută prea mult. Cel care a vorbit in treacăt de ţara preşe­
dintelui August Justo a fost profesorul G. Marinescu. Era
la o cină prietenească In sala de conferinţe a Casei Femeii
nu s’ar fi pierdut îndărătul coloanelor de mărfuri de import cu două rânduri de lumini înalte şi cu freamătul ramurilor
export sau de neînţelegeri mărunte locale. O întoarcem pe înflorite care ne muta Intr’un castel de demult de cruciaţi
toate părţile şi ne doare că nu descoperim tot ce dorul nos­ întorşi din Ierusalim. Sărbătoream şaptezeci de ani ai ma­
tru lacom pornise să afle. Numerele viitoare ne rămân da­ relui savant. In răspunsul lui mişcat la toate cuvântările care
toare cu tot acest domeniu neexploatat. Ceva lirism nu strică, l-au năvălit, sau impanglicate sau cu dopoţa, academicianul
in duda vremurilor. II aşteptăm. Să simţim prin el inima şi profesorul a amintit şi de cel mai frumos episod pe care
de frate din ţara argintului. i l-a dăruit viaţa, călătoria triumfală din Argentina. Am văzut
Cred că încercări de acest fel au mai fost. Mi-aduc Buenos Aires cu transatlanticul care se apropia aşteptat de
aminte de o altă publicaţie care ne-a mai venit de-acolo, rectori şi de profesori, serbările dela Rosario, parlamentul
dar prea scurtă vreme. Nid din ea n'am aflat ce înseamnă dela Cordoba. Eu mă gândeam la « Gazeta Română din Ar­
astăzi colonia românească din Buencs Aires şi din alte gentina », ca la un sol plecat parcă anume pentru acest pri­
părţi ale Argentinei, de când a Început să se închege, care ii lej dintre Românii din noul continent spaniol, şi mă simţiam
sunt puterile, in organizaţie şi personalităţi, dacă are o con­ mai puţin singur. Să ne înlesnească s’o aşteptăm «*u tot mai
ştiinţă naţională sigură, ce se întâmplă cu tineretul, in ce multă bucurie! Făptură de scris, să nu uite ce aşteaptă dela
aşezăminte se poartă grijă de limbă, de credinţă, de datini, cum ca intelectualii şi scriitorii de-acasă. înainte! Cu încredere!
se împrospătează emigranţii aceştia ai norocului şi in ce legă­ Ca să iubim mai mult Argentina!