Page 45 - 1933-02

J . ELEM£R: problema satului unguresc din ardeal 125

zat. Pentru arta populari, ce-i drept, K6s şi colaboratorii lui unguresc a nuanţei conservatoare, al cărei steag de luptă este
au isbutit si trezească un val de simpatie, dar in această pri­ gazeta • Magyar Nep » (Poporul maghiar), adversar al amin­
vinţă burghezimea conservatoare se găsea alăturea de dănşii. titei * Vasirnap • (Duminecă). In scurtă vreme, « Magyar
Organizarea economică, politică şi culturală a mers însă foarte Nep », având surse materiale mai puternice, câştigă bătălia
anevoie. şi, după încetarea « Duminicii ♦ (Vasirnap), satul unguresc
din Ardeal ajunge definitiv sub conducerea şi tutela taberei
conservatoare. După abia câţiva ani, fracţiunea radicalistâ
din Ardeal bate in retragere, atât in oraşe cât şi la ţară şi, —
mai mult de silă decât de voie bună, — ea fuzionează cu gru­
parea adversă, sacrificând, bineînţeles, aproape toate prin­
cipiile de odinioară. Câţiva corifei doar se retrag in turnurile
de fildeş ale unui radicalism literar...
In societatea ungurească din Ardeal mai era insă o a treia
clasă dornică şi ea să cucerească satul: muncitorimea industrială.

&
Casă din Crişeni. Unghiul Călcatei (inădită, tipul
vechi u cu cel nou)

Gazetei populare, cu colorit radicalist « Vasirnap * (Dumi­
necă), admirabil redactată de bătrânul Alex. Benedek, i se
puneau piedici la fiecare pas de către cei din tabăra adversă.
Astfel, în lipsă de conducere, de timp şi de bani, organizarea
vieţii ţărăneşti s'a limitat Ia abia câteva sate.

Interior de biserică din Viştea (Cluj)

Dar această clasă îşi irosea toate puterile in luptele duse cu
organele Statului, cu mişcările comandate din Ungaria sau,
in sfârşit, in lupte intestine (sodalişti-comumşti). Ea n’a
rosbit aşa dar decât in puţinele sate ce se găsesc in condiţii
geografice speciale şi care furnizează elemente de împrospă­
tare muncitorimii dela oraşe. De altfel răzleţele încercări pe
care muncitorimea orâşană le-a riscat, erau puse in slujba
Casă secuiască tip mai vechiu unor comandamente pur politice; de o acţiune culturală —in
lipsă de bani şi de pricepere —, nici nu putea fi vorba.
Cu mult mai avantajoasă era situaţia iniţială a celeilalte Să vedem acuma ce dorea, ce aştepta satul ardelean, şi
tabere plecată in cucerirea satului. Burghezimea conservatoare ce i-au dat, in schimb, conducătorii lui < Satul unguresc a
era, in adevăr, moştenitoarea câtorva instituţii de cea mai fost neglijat şi părăsit — soarta comună, se poate spune, in
mare insemnătate. Ea nu trebuia decât să le ia in mână şi să general, a aproape tuturor satelor din Europa centrală şi orien­
le cârmuiască. tală. El nu avea o viaţă proprie nici din punct de vedere po­
Sub asemenea auspicii, şi cu ajutorul bisericilor şi al parti­ litic, nici din acela al culturii. La dreptul vorbind, politica
dului maghiar, se deschide acţiunea pentru captarea satului şi cultura nu erau o chestiune de viaţă pentru ţăranul ungur.