Page 23 - 1933-03

HENRI H. STAHL: UN SAT DIN TRANSILVANIA: DRĂGUŞUL 149

Oameni cari în America ajunseseră conducă­ până şi ♦ singularizarea * a ajuns o cale prin care
tori de negri în mine, «başi» la fabricile Ford, cineva poate răzbi, fiind «el însuş», în lupta
gangsteri contrabandişti de rachiu, umblând în
haine orăşeneşti şi la volanul automobilelor (unii
se întorc în sat cu asemenea «motoare »), de în­
dată ce iau coarnele plugului, se îmbracă iarăş
«omeneşte » şi se amestecă printre ceilalţi. Câtva
timp îi mai deosebeşti. Ceva în conformaţia gurii,
rasă şi strânsă parcă de efort, dau un aspect ciudat
acestor ţărani, cari în restul înfăţişării lor nu
amintesc nimic orăşenesc. Apoi cele din urmă
semne se şterg şi, fără a uita engleza şi dorul de a
pleca din nou — sunt iarăş la fel cu ceilalţi:
în stare să-ţi cânte autentic frumoasele me­
lodii ale Drăguşului, să vorbească aceeaş limbă
curată, să ia parte la viaţa ceremonială a satu­
lui, cu tot atâta bună credinţă în păstrarea tra­
diţiei ca oricare altul care n’a mers în viaţa lui
mai departe de Făgăraş. Chiar dacă sunt înstăriţi,
idealul lor de viaţă nu eal oraşului, ci e tot un
ideal ţărănesc: cel mult caută să se apropie în felul
de construcţie a caselor, de ţăranul sas pe care pe
vremuri îl avuseseră ca model de jinduit.
Acest fenomen trebue să ne dea de gândit mai
ales atunci când ştim cât de dezastruoasă e in­
fluenţa orăşenească înalte regiuni. Şi explicaţia
nu o putem avea decât în înţelegerea copleşitoarei
realităţi care este satul el însuş.
La oraş, fiecare individ poate duce o viaţă indi­
viduală. Economic, îşi poate câştiga viaţa de unul
singur. Spiritual, poate trăi izolat, intrând în Copil din Driguş
legături cu semenii săi doar prin mijlocul literei
scrise, cetite fără glas. Politic, poate refuza parti- dintre semenii săi. La sat insă, şi mai ales intr'un
sat puternic ţărănesc cum e Drăguşul,
orice altă viaţă decât cea colectivă e cu
neputinţă. Intre familie şi între sat,
viaţa fiecăruia în parte este prinsă şi
activitatea individuală nu e altceva de­
cât un grad de integrare a puterilor
creatoare ale fiecăruia în procesul de crea­
ţie al tutulor alor săi ».
In Drăguş, de pildă, familia merge
până la a cuprinde aproape totalitatea
neamului. Sunt acolo vreo câteva nea­
muri (unele de «boieri», altele de
«obagi », de «provinţari», cu vechi ro­
sturi sociale astăzi total dispărute), Tă­
tarii, Fogoroşenii, Rogozarii, Sofonarii,
Codrenii (din neamul cărora se tră­
gea şi scriitorul Ion Codrea Drăguşanul),
Haneşii, Bunerii şi alţii, din cari unii
îşi au uliţele ce le poartă numele, locu­
rile precis delimitate în biserică, pe şi­
ruri, cu ierarhie internă ce se moşteneşte
într'un foarte ciudat sistem, până şi
Copii Ia moari
locuri la cimitir. Unitatea neamului
stăpâneşte în timp, fragmentele fami­
ciparca sa. întreaga lui psihologie poate fi aceea a liale ca o realitate ce întrece viaţa de aci. Şi
singuratecului. Şi lucrul e atât de adevărat încât când o hotărire privitoare la un act în legătură cu