Page 24 - 1933-03

150 b o a b e d e g r A u

acest neam, este de luat, atunci neamul se strânge piilor, averea se împarte, fiecare având drept
«în adunare *. Când a fost, de pildă, să ni se dea la înzestrare egală, uneori dându-se în lotul de
zestre şi o cotă parte din datoriile comune ale
gospodăriei. Feciorul cel mai mic «rămâne pe casă *,
îngrijind de bătrâni şi moştenind toate sarcinile
spirituale ale familiei, precum, de pildă, este aceea a
rudeniei din năşie; căci a fi naş este a-ţi lua obli­
gaţia ca din generaţie în generaţie, tu şi ai tăi să
botezi, să cununi şi să asişti la înmormântare, cu
rol ritual, nu de simplu asistent, pe toţi cei din
neamul finului şi pe urmaşii lor.
Iar dincolo de relaţiile care leagă astfel genera­
ţiile, gospodăria ea însăş este o realitate de sine
stătătoare. Căci Drăguşenii trăind într’un sistem
economic de gospodărie casnică închisă, aparţin
unui sistem în care un grup de oameni este legat
indisolubil de propria lor activitate. Ceea ce cum­
pără Drăguşenii din târg sau dela «boltă», sunt
exclusiv acele lucruri pe care ei singuri nu şi le
pot face: sare, gaz, chibrituri, «farbă» pentru vop­
sirea lânei. Dar încolo este de-adreptul o ruşine
ca cineva să nu aibă în gospodăria lui tot ce îi
trebue. La câmp, atunci când fiecare poate controla,
în ceasul odihnei, ce mănâncă vecinul său, săteanul
rău gospodar căruia nu i-a ajuns «slana » porcului
crescut în gospodăria sa, se ascunde ruşinat ca să
mănânce slana cumpărată. Industria casnică, în
plină floare, îndestulează toate nevoile de îmbrăcă­
minte, astfel că banul ca mijloc de legătură cu o
piaţă furnizoare de mărfuri, nu există mai de loc
în acest sat al Drăguşului. Dacă nu ar fi plata biru­
Copilă din Drăguş rilor care îi obligă să facă culturi speciale (mai ales
ovăz într'o partea celei de a treia tarla), dacă nu ar
actul cel mare de boierie al neamului Tătarilor, a fi anii cei răi cari îi obligă să facă împrumuturi şi
trebuit mai întâiu ca în zi de Duminecă să se adune să se înglodeze în datorii, banul nu ar apărea mai
toţi Tătarii majori, să li se spună
pe îndelete de ce ne trebue actul,
să li se mai citească şi tălmăcească
odată, să li se dea făgăduinţa că
oricând l-ar cere, li se va restitui,
pentru ca fiecare din ei să poată
spune: « mă învoiesc *.
Dar dacă în viaţa de toate zi­
lele acest neam nu este totdeauna
o realitate vie, grupul familial
restrâns este legat de un nucleu
permanent, care este pământul.
Pe averea bătrână, heiu de casă
şi locuri de câmp, stăpâneşte în
devălmăşie un singur grup de oa­
meni, purtând un singur nume.
Dacă un neam nu are feciori, gi-
nerile care «intră în zestre *, care
se « mărită », părăseşte numele său
vechiu şi ia, în sistemul ono­
mastic popular al « policrelor »,
singurul întrebuinţat, numele so­
crului, adică numele pământului
acelui neam. La majoratul co­ Bătrâne din Drăguş