Page 28 - 1933-03

HENRI H. STAHL: UN SAT DIN TRANSILVANIA: DRAGU$UL 153

îmbrăcaţi ca nişte miniaturi de oameni mari. 11 întreg să asiste şi să contribue la oficializarea unei
poartă şi fetele, cu părul tuns şi pălărie mică, îl noui căsnicii. Sunt pentru aceasta procedee sociale
poartă şi bătrânele cu pomeselnic în cap: la toţi speciale, gesturi colective care trebuesc să fie făcute
aceeaş ţesătură albă de in, în care se întretaie roşul şi care nu pot fi înlocuite prin binecuvântarea
negrul, în desene nesfârşit variate ale aceloraşi teme. bisericii. Dacă perechea nou căsătorită nu are bani
Iar casele sunt şi ele împodobite în chip deosebit, pentru a face nunta cea mare, cu zilele ei întregi
cu nenumărate lăicere, chindeie, păretare, mese şi de ospeţe, atunci nu mai trec nici pe la popă, nici
cu blidare pe pereţi, în care se atârnă oalele smăl­
ţuite, cumpărate prin schimb în natură dela meşteri
săteşti sau primite pomană de către acei cari ♦ şi-au
pus masa », adică au făcut, pentru ei şi pentru
părinţii lor, ceremonia întăririi gospodăreşti a căsă­
toriei şi pentru «ceia lume *.
Această grijă de cele spirituale in legătură cu
viaţa de apoi este iarăş de un caracter pe care nu-1
putem înţelege uşor. Pentru noi, orăşenii, problema
religioasă e întotdeauna o problemă de salvare per­
sonală, chiar dacă am dori-o altfel. Pe când sătenii
— şi Drăguşenii cu deosebire, — nu sunt încă
despărţiţi de obştia lor. Şi mei măcar despărţirea,
din massa mare a ortodoxilor, a grupului care s’a
unit cu biserica dela Roma, nu a spart nimic
fundamental in viaţa religioasă a obştiei. Intre imiţi
şi ortodoxi, absolut niciun soiu de deosebire nu
se poate face. Aceleaşi obiceiuri le au, aceleaşi cre­
dinţe, aceleaşi rugăciuni şi preoţii înşişi fac slujba
după aceleaşi obiceiuri. « Unirea * fiind, pentru
ţărani, simplă problemă de administraţie, exte­
rioară sentimentului religios, aceasta face ca tre­
cerile dela un cult la altul să aibă loc necontenit,
fără de criză sufletească, după cele câteva avantagii
pe care le acordă când Sibiul când Blajul, in aler­
garea lor după un prozelitism spărgător al unităţii Sub pomul timid ui r ii
neamului.
Şi mult dincolo de ceea ce poate da biserica, pe la ofiţerul stării civile. Insă absolut obligatoriu
viaţa religioasă a Drăguşenilor are un larg câmp pentru ca noua căsătorie să nu fie rău văzută de
de înflorire, în toate gesturile şi ceremoniile vieţii. săteni este să se facă totuş o « nuntă mică *, o « nuntă
Fără îndoială calea pe care o alege această nevoie de noapte », care nu mai are nimic religios în ea.
de o viaţă dincolo de cele pământeşti, în toate actele Deasemeni la moarte, ritul bocirii merge alături
vieţii pământeşti, nu este întotdeauna strict reli­ de ceremonia religioasă, popa cu trebile lui, boci­
gioasă. Magia, amestecul cu rosturi stăpânitoare toarele cu ale lor. Şi grija de a face tot ce se cuvine
în desfăşurarea firească a evenimentelor, prin anu­ mortului este în acelaş timp grija de a îndeplini
mite mijloace tehnice, este foarte răspândită in tot ceea ce trebue pentru ca mortul «să nu se facă
Drăguş. Unele din ele au căpătat îngăduirea bise­ urât »şi să nu devie «lucru slab », primejdie pentru
ricii şi şi-au pierdut caracterul lor iniţial. Aşa, de satul său întreg. Participă deci la această ceremonie
pildă, este şi cazul clăciila preot de care mai vor­ mortuară, extrem de bogată în amănuntele ei, nu
birăm. Tot aşa e şi credinţa în puterile minunate de numai «ai mortului », ci şi vecinele şi toţi oamenii
vindecare ale izvorului dela Biserica Brâncoveamilui. cari «fac bine *.
In Vinerea Isvorului Tămăduirii — cu atât mai Toate acestea nu înseamnă că traiul acestor ţă­
mult anul acesta când s'a făcut de către Mitropo­ rani nu sufere şi el, de câtva timp încoace, o in­
litul Ardealului, sfinţirea din nou a mănăstirii fluenţă din ce în ce mai simţită a oraşului şi
restaurate — sosesc, cu zile întregi înainte, pâlcuri a pieţei de schimb de mărfuri. Lăsaţi fără nicio
de săteni şi se duc, trecând prin Drăguş, la munte. priveghere adevărată a nevoilor lor mărunte,
Beau acolo din apa acelui isvor, şi se spală cu ea pe care prea puţin le cunosc, transformarea
pe faţă, lăsând cârpa udă cu care s'au spălat, atâr­ aceasta fatală spre o altă viaţă, capătă uneori as­
nată în pomii din jurul fântânii. pecte displăcute, care s'ar fi putut evita. Să
Dar alte ceremonii îşi au un drum alături de cele ne gândim, de pildă, la ce înseamnă, pentru o acţiune
ale bisericii şi îşi păstrează valoare chiar şi fără de de ridicare a gospodăriei ţărăneşti, faptul că astăzi
ajutorul Bisericii. Iată astfel, nunta chiamă satul încă, agricultura lor poartă un caracter colectiv