Page 30 - 1933-03

S T Â N C A ROŞIE

(ROMANUL FOTINIEI SANDRIS)

II — Dar cui nu-i plac ?
— Aveţi dreptate... Marieta, fata din casă
Fotini, fără să-şi aşeze de loc părul vâlvoiu, îl pe care aţi văzut-o le zice mirositoare. Sunt însă
acoperi numai cu o pălărioară de paie. flori care n'au nici un fel de miros, iar altele au
— Nu-ţi iei şi umbrela cu tine? o sfătui doamna un miros urât. Şi tocmai ele sunt podoaba cea
Sandris. mai frumoasă a grădinii... Uitaţi-vă la rezeda,
— Da... am s’o iau, însă ca s’o am de baston. la mărgărite, la nalbe, la macii bătuţi... Iarna
De soare mie nu mi-e teamă! strigă Fotini. domnesc aici crizantemele... Dacă n’ar fi fost
Şi întorcându-se către Anghelos: aceşti crini albi cu aroma grea care le încarcă
— Ştiţi, am mărţişor la mână! şi-şi ridică mâ­ pe celelalte şi le ameţeşte, grădina ar fi fost numai
neca până la cot şi-i arătă o brăţară mică şi deli­ culori.
cată din fir de aur răsucit cu lazur. — Adevărat, zise Anghelos, ţinându-se după
— A, bravo! făcu Anghelos râzând. verişoara lui pe aleele parcului. Totuş florile cu
In acelaş timp se gândi: «ce copil, cu astfel miros, au o graţie îndoită. Sunt ca nişte fete
de statură! * Braţul acela alb, cu pieliţa fragedă,! ^frumoase care sunt şi bune.
cu muşchii robuşti, acoperit cu un foarte uşor
strat de puf, care bătea în auriu ca şi cum ar fi — Ş: inteligente ! corectă Fotini.
fost luminat de soare, îi făcuse o curioasă impresie, Anghelos rămase o clipă cu gura căscată.
cu atât mai curioasă, cu cât frumoasa şi matura — Da... inteligente am vrut să zic, murmură.
descoperire alcătuia o antiteză vie cu gestul şi — Eu nu sunt inteligentă, o ştiu, zise atunci
cu vorbele copilăreşti. Decdată însă auzi pe Fotini. Cel puţin sunt frumoasă? Cum... vă
Fotini zicându-i: par?... Dar să-mi spuneţi drept!
— Râdeţi de mine, ştiu... Acum ziceţi în gând: Dacă o mână nevăzută i-ar fi dat o pălmuşoară,
«ce fată prostuţă! * Dar nu, n'aveţi dreptate. Nu Anghelos nu s'ar fi mirat mai mult.
cred că o bucăţică de aţă poate în adevăr să apere — Asta n'o ştiu, îi zise. Nu te-am văzut încă bine.
pe cineva de soare. Dar în fiecare an o leg la mână, — Ei, poftim, vedeţi-mă.
aşa, de plăcere şi dintr'o veche obişnuinţă. Iată, şi îşi sprijini mâinile pe umerii lui şi-l privi
Mimis la fel... are mărţişor! drept în ochi, cu o grimasă de clown care aproape
Mimis se făcu roşu ca racul şi se grăbi s'o ia o urâţea. Atunci Anghelos văzu că fata cu rochia
înainte ca să scape. scurtă, avea aproape aceeaş talie cu el.
— Nu-i adevărat! strigă din coridor. Ei, acum — Nimic, nimic! îi zise glumeţ. Faţa e singurul
haideţi. Vă aştept afară. lucru care înşeală. Trebue să te văd de mai multe
Ieşiră. ori şi în diferite ipostaze: veselă, supărată, mâniată,
— De unde începem ? întrebă Mimis. necăjită, să plângi, să râzi, să cânţi, să-ţi fie somn,
— Vizităm grădina mai întâiu, zise Fotini. Ve­ să dormi... Lasă, mai e încă timp. Mai târziu,
niţi să vedeţi ce de flori frumoase am eu.^Vă plac dacă-mi formulez vreo părere, am să ţi-o co­
florile ? munic ...