Page 37 - 1933-03
P. 37
1 6 2 B O A B E D E G R Â U
când aud aşa ceva!... Dar este o fericire aşa de Toate acestea Fotinl le spusese innecată în râs.
mare să fii frumos? — Dela una şi aceeaş erau toate ?
— Vezi bine că da! răspunse Fotinl fără şovă Fotinl, râzând încă, îşi acoperi faţa cu mâinile:
ială. Mi se pare că cel mai bun lucru din lume este — Dela mai multe...
frumuseţea. Nu mă întreba de ce, — nu ştiu să-ţi — Măi, ce ştrengar!... Şi ce a făcut tăicuţu?...
spuiu. Eu însă, din partea mea, aş fi vrut să fiu Fotini se întoarse spre fereastră, ca şi cum îi
o Ileană Cosânzeană. era ruşine, dar şi aşa, încă râzând, ridică mâna
şi făcu semn că tăicuţu i-a dat bătaie.
In aceeaş clipă se auziră pe scări paşii lui
Mimis.
Fotini se întoarse către Anghelos serioasă:
— Te rog, nu-i spune nimic!...
Anghelos îi făcu semn că nu. Şi când îi apăru
vărul, păru mai mare. Poate să fi fost însă de vină
şi tavanul, care la catul de sus era mai scund
decât la cel de jos...
Mobilierul camerei era de lemn alb, iar la
stofe domina albastrul. La mijloc o masă şi în
mijlocul mesei o mare glastră plină cu flori. în
căperea nu era nici prea bogată, nici prea ele
gantă; avea numai ceva fraged, ceva cordial şi
afectuos. Anghelos dela început o găsi simpatică
şi-şi dădu seama că putea să-i placă tot aşa de
mult ca şi a lui.
— Eu ţi-am aşezat-o, zise Fotini. Dar dacă ceva
nu-i pe placul d-tale, poţi s'o spui... Fără nicio
supărare!
— Nu, nu! Toate sunt minunate.
— Este, după cum vezi, şi birou şi salon şi
dormitor şi de toate. Dacă deschizi paravanul, pa
tul şi lavoarul se acopăr. Ne-am gândit la început
să-ţi dăm două camere mai mici; dar pe urmă
am preferat pe asta, ca să te avem la mijloc. Uite,
pe aici e odaia lui Mimis; o să putem să stăm
de vorbă din paturile noastre.
— Ce bine ! zise Anghelos. Dar... suferi câteo
dată de nesomn?
— Eu ? niciodată.
— Ea? dar doarme buştean, zise Mimis. Poţi
să tragi cu tunu şi tot nu simte.
— Uite,Mimis este Făt-Frumos. — Vorbeşti de alţii şi nu-ţi vezi de tine! strigă
— Ştiu; vrei să mă faci geloasă? Fotini. Nu ştii, Anghele, ce somnoros e! Inchi-
— Aşi, nu... n'ai nevoe... vreau numai să te puieşte-ţi, când e sărbătoare se bucură numai
întreb, ce câştigă el cu asta, după părerea ta? pentrucă o să poată să doarmă până la opt!
— Mimis? Dar cine l-a văzut vreodată fără să — Vai! dar ce ai zice de mine, care foarte rar
se intereseze de el, fără să-l simpatizeze, să-l iu mă deştept înainte de nouă?
bească?... El are cei mai mulţi şi mai credin — Până şi acuma, la vârsta asta?
cioşi prieteni. Toţi mor după ei. La şcoală e ca — Şi-acuma...
un Făt-Frumos. Profesorii îl adoră, colegii îi tri — Şi la ţară?
mit scrisori de crezi că’s de dragoste. Ii fac şi — Şi la ţară.
poezii. Intreabă-1. — Asta rămâne de văzut! ameninţă Fotini. In
— Da... dar dacă nu era feciorul lui Sandris... fiecare dimineaţă, la şase precis, am să viu eu să
— Ba deloc! Şi fiul pescarului pe care l-am te deştept, şi dacă nu, las' pe mine! Şi să ştii,
văzut adineauri de ar fi fost, tot una era. de mâine încep. — Hai să mergem acum, Mimis.
— Şi fetele... îl iubesc ? Poate Anghelos vrea să rămâie singur. Când o
Fotinl râse cu viclenie. Apoi ridică din umeri sosi tăicuţu, venim să-l luăm la masă.
şi-şi muşcă buza.
— Nu ştiu... Mi se pare... Tăicuţu odată... Rămas singur, Anghelos stătu puţin lângă fe
l-a prins cu o cutie plină de răvaşe. reastra dinspre apus, nemişcat şi pe gânduri, pri
