Page 38 - 1933-03

GRIGORIOS XENOPOULOS: STANCA ROŞIE 163

vind livada. Apoi închise pe jumătate canaturile, Plimbarea lungă de după masă cu trăsura, îl să­
ca să îndulcească lumina amiezii, deschise geaman­ turase de toate nuanţele verdelui, în pădurice, la
tanele, îşi aşeză lucrurile şi puse de o parte unele vii, în livezi şi grădini. Inserarea fermecătoare era
daruri pe care le adusese pentru verii lui. Când atât de dulce, încât multă vreme, după cină, au
au venit să-l cheme la masă, — la unu d-1 Sandris stat pe balcon, ca să admire cu nesaţ luna care
se întoarse, — le-a dat. Fotinl fu încântată de arginta marea. Şi pe urmă, când se culcă, nu
un lanţ de aur împodobit cu nişte pietre al­ putea să doarmă. Tot aşa păţea ori de câte ori
bastre şi groase, iar Mimis de un frumos ceas de schimba obiceiul sau decorul. Dar cu toată ame­
buzunar, care bătea orele «ca şi o pendulă de ţeala şi neliniştea, în sufletul lui, adânc, foarte
perete ». adânc, era un simţimânt de seninătate şi fericire.
— Ştiam că Fotini e blondă şi că are să-i stea O, de când nu mai simţise un astfel de lucru!
bine cu colierul ăsta, zise Anghelos. Nu ştiam însă împreună cu istovirea trupului, îl îmbăta şi o
că Mimis e aşa de înalt, ca să-i cumpăr un ceas oarecare frăgezime. Găsea o dragoste adevărată
mai mare. din partea acestor rude apropiate, a acestor oa­
Au stat la masă foarte bine dispuşi. D-1 San­ meni buni, pe cari abia îi cunoştea, şi începu să răs­
dris, ca întotdeauna, mai puţin vorbăreţ, prefera pundă şi el la iubirea lor. Şi era foarte caracteristic
să asculte şi să zâmbească. Nu stârnea nici discuţii pentru dispoziţia senină, pentru convingerea că va
serioase şi nici cele politice nu-i făceau plăcere. trăi bine la-olaltă cu ei cele câteva zile pe care şi le
De aceea tot copiii aveau cuvântul, — cei trei copii, hotărîse, că in valul gândurilor tulburi, somno­
cum spunea doamna Sandris, care vedea cu bu­ roase şi fragede, treceau adesea figurile tatălui şi
curie că şi Anghelos se făcea copil cu copiii.
— Cu astfel de copii buni şi inteligenţi, poţi
petrece foarte plăcut, zise Anghelos.
Ii veni să spună «frumoşi *, dar trecu vorba
sub tăcere. Pe urmă însă se răsgândi. Dece nu?
Şi la întâiul prilej o spuse.
D-1 Sandris fu foarte mulţumit şi luă o poză
mai mândră decât s'ar fi aşteptat cineva.
— Ştii, Anghele, că suntem socotiţi drept o fa­
milie frumoasă f zise ca şi cum se mira mult de
lucrul acesta. Un ţăran, om simplu, vorbea mai
deunăzi de casa noastră şi zicea: «Până şi mâţele
din casa aia-s frumoase... Inchipueşte-ţi!
Din felul cum le spunea, lui Anghelos i se păru
că deosebeşte o oarecare slăbiciune zacynthiană.
Şi râse în sine cu bunul lui unchiu... Oricum,
se gândi în acelaş timp, omul cel simplu făcuse
o observaţie dreaptă. Toate fiinţele şi lucrurile
din casă îţi lăsau impresia că erau pecetluite cu
aceeaş pecete a frumuseţii. Până şi fata din casă,
până şi animalele domestice. Marieta, de pildă,
camerista, o fată de vreo optsprezece, douăzeci de
ani, dela ţară, crescută în casă, subţirică, dulce
şi fragedă, ai fi crezut că fusese aleasă într’adins;
iar cele două pisici albe cu pete cafenii, până şi
ele aveau trăsăturile divine prin care se deosibesc
fiinţele alese.
Mimis era dintre toţi cel mai frumos; un ade­
vărat obiect de artă. Dar cu cât se uita mai bine
la verii lui, cu atât Anghelos simţea că, dela fru­
museţea mai sufletească şi mai caldă a Fotiniei, Rămas singur, Anghelos stătu puţin lingă fereastră,
până la frumuseţea mai plastică şi mai rece a lui nemişcat şi pe gânduri
Mimis, se întindea, ca un abis, o nesfârşită deo­
sebire; şi începu să recunoască, în urma impresiei mamei lui. Eliza, care era în tot acest răstimp,
de la început, care dădea efebului cele mai multe gândul tainic al singurătăţii lui, în seara aceea
voturi, că frumoasa fecioară, ca fată, era culmea, nu-i apăru niciodată.
floarea, sublimul întregii frumuseţi care stăpânea Acelaş lucru a fost şi cu Fotini: Aproape toată
în jur, în natura bogată şi in viaţa lor retrasă. ziua şi toată noaptea, uitase să se gândească la
Târziu, se trânti in pat, copleşit de impresii. Stefanos.