Page 43 - 1933-03

i68 B O A B E D E G R Â U

nu se poate închipui. Subt umbrarul bărcii, mân- de sân al fetei intre degete. îşi trase mâna cu
cară, băură, glumiră, râseră, cântară. Multă vreme, groază. Fotini însă nu arătă mrio mirare. Poate
pustietatea plină de lumină a portului, răsună de că nici nu înţelesese nimic.
strigătele cristaline de bucurie. In cele din urmă îşi vărsară necazul şi se po­
La urmă, Fotini, îmbătată de bucurie, strigă toliră. Lopeţile împinseră iarăş barca spre ţărm şi
deodată: panorama ei oglindită, cu coşul roşu la mijloc,
— Anghele! bagă de seamă! se dă peştele! începu încetul cu încetul să dispară... Fotini îşi
Şi în aceeaş clipă îl ciupi de braţ. freca din când în când braţul. O ustura încă o
— Ah! făcu Anghelos luat atât de plăcut pe ciupitură şi desigur îi lăsase urmă.
neaşteptate. — Sunt curioasă să văd! zise.
Mimis se prefăcu că-i e milă de el şi, ca să se Şi-şi desfăcu mâneca şi o sui aproape până la
răzbune, ţipă mai tare, «se dă peştele*! şi ciupi umăr.
mai tare pe Fotini. Ca să se răzbune la rându-i In adevăr, acolo sus, braţul ei alb, rotund, era
Fotini ii pişcă cu putere pe amândoi. Atunci şi pătat de o învineţire. Fotini o văzu cu greutate
unul şi altul ciupiră iar pe Fotini. Se ridicară în şi-şi încrucişe sprâncenele.
cele din urmă câte şi trei, se făcură talmeş-balmeş, — Vai, sărăcuţul! zise Mimis.
pupa fu devastată, barca se aplecă, farfurii şi — Răule! tu mi-ai făcut-o! încredinţă Fotini.
fructe căzură în mare. Bunul Stamatis, nemai pu­ — Se prea poate şi Anghelos; de unde poţi
tând de râs, îşi făcu cruce. Dar dela un timp îi să ştii?
fu teamă cu adevărat, ca nu cumva in vâltoarea — Să mă ierte măria ta! (şi dădu jos mâneca).
încăerării să cadă vreunul din ei în apă. Şi cu tot Anghelos ciupea uşor, cu discreţie. Asta e is­
respectul le tot cânta din locşorul lui: prava ta!
— Băgaţi de seamă, boierilor, să nu vă căiţi pe Şi pe când îşi încheia nasturele la mânecă, ri­
urmă!... dică palma cu degetele unite, — nişte degete ca
Dar copiii îşi vedeau înainte de treabă. Gâdi­ de condeiu şi lungi, — şi o mişcă cu o amenin­
latul, durerea plăcută, ii îmbătase. Ţipau ca nişte ţare glumeaţă spre Mimis:
nebuni printre râsetele lor, abia se apărau şi ata­ — Lasă, că-ţi arăt eu ţie!
cau orbeşte, fără să se uite unde calcă, fără să
ţie seamă unde ciupesc. Odată Fotini ciupi pe GRIGORIOS XENOPOULOS
Anghelos de nas şi Anghelos, la un moment, fără (Urmează) din greceşte de Anton Mistochide
să-şi dea seama cum în înghesuială, simţi un sfârc desene de 1. Teodor eseu-S ion