Page 46 - 1933-03

C R O N I C A 1 7 1

de Asociaţia amiuutâ, International Handbook of Adult Edu- Tot pe atunci. Administraţia Casei Şcoalelor, înfiinţată in
cation. 1896, cum se vede şi din nume, ca o anexă a învăţământului,
România nu putea si rămână străini de această evoluţie in ca să clădească localuri de şcoli şi să le înzestreze, se transforma
opinia publică şi In politica Statelor din lumea întreagă, mai in Casa Şcoalelor şi a Culturii Poporului. O noţiune nouă apărea
ales că împrejurări speciale istorice şi sociale o îndreptau in nomenclatura serviciilor de Stat. După preocuparea de
intr'acolo. cultură superioară, încadrată intr’o organizaţie aparte, fie
Prin Unire ramuri numeroase de Români, trăiţi secole deocamdată şi fragmentar, iată preocuparea de cultură a po­
întregi sub stăpâniri străine, s’au adunat la un loc in marea porului, lăsată insă altui Departament şi cu o activitate care
comunitate românească. Ele urmau să fie înzestrate de a doua se întindea dela forme extraşcoLare abia diferenţiate până la
zi cu aşezâmintele culturale, de care fuseseră lipsite sau pe care editarea de întregi biblioteci ştiinţifice şi literare sau la admi­
nu le putuseră desvolta, ca să răspundă tuturor cerinţelor de nistrarea de muzee.
ordin ideal ale unui popor. întâia noastră politică culturală In acelaş timp şi însufleţit de aceleaşi poruncitoare trebuinţe,
trebuia să fie o politică şcolară. Cu toate greutăţile de care M. S. Regele, pe atunci Principele Carol, gândia până in
ne-am izbit, ea a fost dusă la îndeplinire fără amânare. amănunte o instituţie cu un întins program cultural, atât la
Şcoala românească de toate gradele lucrează de aproape sate cât şi la oraşe, de activitate intelectuală şi artistică, dar şi
cincisprezece ani pe întreg pământul ţării ca să pregătească de educaţie fizică şi economică. Ea se numea Casa Culturii
o Românie nouă. Lipsurile mai mari sau mai mici sunt cu­ Poporului înfiinţată prin legea promulgată la 1 Noemvrie 1921
noscute şi se vor îndrepta treptat, dar liniile programatice sunt ca « Institutul Naţional pentru educaţia şi cultura maselor
trase. Aşezământul a fost ridicat şi stă dătător de încredere populare ». A lucrat cu un program mai restrâns ca « Fundaţia
înaintea noastră. Q umplu in fiecare zi cele aproape două mi­ culturală Principele Carol» şi se aşează astfel in fruntea so­
lioane de şcolari, studenţi şi profesori. cietăţilor culturale cu o viaţă mai veche şi cu scopuri înrudite,
Atât că politica şcolară singură nu e îndestulătoare; ea nu e dar care nu erau îmbrăţişate nici cu o privire atât de cuprinză­
decât un capitol, foarte însemnat, dar numai un capitol dintr'o toare, nici cu atâta holărire şi însufleţire tânără. In faţa orga­
politică a culturii unui Stat. Creaţia ştiinţifică, literară şi arti­ nizaţiei de Sut, care încerca să fixeze cadrul legal şi să descopere
stică ridică atâtea probleme pe care Şutul Român nu le poate mijloacele materiale, se ridicau organizaţiile iniţiativei libere.
nesocoti şi nici nu le poate trau mereu numai întâmplător, Transilvania ne dăruise cu Astra, cea mai veche, mai bine
fără o adevărată pagubă. Pe de altă parte, cultura poporului, a organizată şi cu mai mari merite culturale şi naţionale dintre
celorlalte milioane de oameni, cari au ieşit din şcoală şi alcă­ societăţile de acest fel; Bucovina cu societatea pentru cul­
tuiesc societatea productivă, cu toate căutările, şovăelile şi tura şi literatura română, cu un tot atât de adânc trecut şi
entusiasmurile ei, înseamnă o preocupare de căpe­
tenie a Statului. El are o răspundere şi o da­
torie prea peste măsură de mari faţă de credinţele
şi de îndreptările acestei lumi, ca să-i fie în­
găduit să stea numai ca un martor nepăsător
deasupra frământărilor ei. Ţara are idealuri
puse de desvoltarea ei istorică sau de marii ei
gânditori şi trebue să fie ajutată, din toate pu­
terile, ca să găsească drumurile până Ia ele. De
aici trebue să iasă unificarea sufletească a Naţiu­
nii, o mai înţeleaptă folosire a izvoarelor de bo­
găţii ale pământului şi o mai mare încredere in
sforţările proprii ale fiecăruia.
România, dându-şi seama de toate aceste sarcini
şi posibilităţi, a intrat de timpuriu pe calea le­
gislaţiei culturale unde găsea atâtea strălucite
pilde.
încă din 1920, dela întâia reorganizare a Mi­
nisterelor după războiu, ca o încercare de adap­
tare împrejurărilor schimbate, guvernul de atunci
s’a gândit să treacă unui departament special
problemele de artă. Era ca un început al acelei
politici de Stat a culturii. Aşa a luat fiinţă Mi­ In marginea Lipniţei dobrogene. (Foto Staussj
nisterul Cultelor şi Artelor, care a cuprins în
câmpul lui de activitate artele plasbce cu muzeele şi învăţă­ cu rosturi asemănătoare intre Românii Austriei; Basarabia cu
mântul artistic, teatrele şi monumentele istorice, şi din ce in cercul din jurul « Cuvântului Moldovenesc *, care începuse
ce mai mult şi literatura în genere. Ştiinţa ca atare rămânea de lupta pentru limbă şi deşteptare naţională In pământul de peste
caracter universitar şi se găsea încadrată, prin Universităţi, in Prut; in România veche lucra Liga Culturală şi atâtea alte
Ministerul Instrucţiei, iar, prin alte instituţii superioare, in societăţi mai mici. Ele întrupau insâş mişcarea culturală
alte Departamente. românească a vremii, cu toate întrebările şi cu toate avânturile ei.
N