Page 53 - 1933-03

1 7 8 B O A B E D E G R Â U

descoperit dincoace de munţi, cu schiţarea părţii a doua a curat, şi cu Îngenuncheri publicului, care dau mai multă su­
unui triptic, din care a treia s’ar putea să fie in pregătire ferinţă suspinului după visul de artă întrezărit şi adorat
şi să se întâmple mai strâns in jurul lui Titu Herdclea şi a la început. « întunecare * e un studiu de o mare putere şi
idealurilor literare ale generaţiei. mai cu scamă de o aleasă frumuseţe epizodică, un fel de
răspuns cu lumea dela noi şi preocupările generaţiei din
jurul răsboiului celui mare, pe care scriitorul de dincoace,
orăşenizat In mare pane, il dădea scriitorului de dincolo,
rămas ţăran grănicer, din « Pădurea Spânzuraţilor», cu va­
lurile ei de sănătate, de credinţă şi de jertfă. «Simfonia
fantastică» e ca o măsurare de puteri pe alt plan, cu • Ciu­
leandra»; «Comoara Regelui Dromichet» cu «Ion». «Calea
Victoriei * şi « Baletul mecanic», « Greta Garho» şi • Plecat
fără adresă», sunt alte, numai popasuri pe acelaş drum, cu
un amestec măestrit, pe care acum il cunoaştem, de anchetă
şi de fapt trăit, cu fantasmagoria şi simplificările căutate
ale meşterului de jucării. In aceşti zece ani Rebreanu şi
Cezar Petrescu au trimis împreună pe piaţă un sfert de mi­
lion de volume şi au făcut astfel creşterea pentru roman a
publicului mai mult decât toţi ceilalţi scriitori români la un
loc. Oricât de deosebiţi, ei sunt căpitanii luptei, care a fost
câştigată, pentru îmbrăţişarea de România cea nouă a lite­
raturii băştinaşe. Formaţia a fost cea mai grea şi menită să
izbească inchipuirile, aceea a romanului.
In acelaş timp, Mihail Sadoveanu îşi urma liniştit cursul,
cu izvoarele la 1900 şi In sămănătorism. Cele trei mari
romane ale lui de după răsboiu, in trei domenii deosebite, arată
limpede atât insuşirile de temelie, cu care a pornit, cât şi
toată strălucirea lor, atunci când sunt adâncite şi înfrumuţe-
sate. Sadoveanu, cu marea Iui înzestrare formală şi catifela­
tul lui lirism nu poate fi niciodată nou faţă de sine tnsuş,
şi e mereu nou faţă de ceilalţi. De-aici, poate, greşita părere
de monocrom sau de monocord, la un artist care colorează
şi umple de sunete depănate, ca de corn romantic, sufletele.
Toţi au ceva dela el, chiar cei care-1 ignorează, pentru că
sunt cu totul deosebiţi sau se ridică din altă vreme. In
schimb, vechimea lui Sadoveanu e şi o urmare a neinfluen-
ţabilităţii lui, fie din închidere şi mulţumire cu sine, fie
din lipsă de rezonanţă. Stejarul din Orhei, de care scriitorul
amintea, mi se pare, in cuvântarea de recepţie dela Acade­
mia Română, nu este numai o imagină obişnuită. El creşte
din sine şi e mereu la fel cu sine însuş, fără negreli tra­
gice de brad, nici palori leşinate de măslin evanghelic, numai
cu jocul trecător al umbrelor şi luminilor, care alcătuiesc
istoria unei zile. Cele trei mari romane sunt « Zodia cance­
Spătarul Mihail Cantacuzino rului », pentru Înţelegerea motivului istoric, « Venea o moară
pe Şiret», pentru înţelegerea orizontului social, şi «Balta­
Alături de Rebreanu, cu toate că mai tânăr şi mai năvalnic, gul *, pentru înţelegerea Moldovei şi a moldovenismului, nu
a crescut treptat Cezar Petrescu, scriitor de douăzeci de vo­ din adânc de veacuri, d peste veacuri. Ele pot fi întâlnite,
lume in zece ani şi care cel dintâi, intr*o mare prefaţă de la o mai deaproape căutare, in creaţiile de tinereţe şi de
roman, ca un fel de manifest personal adresat veacului, şi-a intâe bărbăţie, dar aid cu toată stăpânirea şi uşurinţa de
rostit gândul şi liniile unui nou fel de comedie omenească mânuire a mijloacelor, de scriitor ajuns şi deplin realizat.
balzaciană. Ceeace a realizat până astăzi il arată oricând in Intre Sadoveanu şi Cezar Petrescu s'a strecurat ca o
stare şi de atâtea ori vrednic. El a plecat din Moldova, sa- tulpină după soare, care a înflorit cu nenumărate şi înmires­
dovenizând puţin, şi a ajuns, prin lărgirea grabnică a ori­ mate flori, solul acesta al primăverii romanului românesc.
zontului, la o împăcare de contraziceri şi la o europenizare Ionel Teodoreanu, cu preocupări formale şi lirice întrecând
care fac din el romancierul modern de mare circulaţie, al pe maestru şi cu o dragoste de anecdotă, de fapt divers şi
României, cu trăsăturile de poezie lângă trăsăturile senzaţio­ de pulbere a amănuntelor, lăsând in urmă pe al doilea
nale, cu o menţinere într'o atmosferă mijlocie, de unde fur­ romander, în acelaş timp mare gazetar. Nid un scriitor n'a
nicarul omenesc se vede mai urât şi stelele pâlpâie mai cunoscut la noi faima de peste noapte, unită cu o adevărată