Page 54 - 1933-03
P. 54

C R O N I C A                                          1 7 9

        dragoste  frenetică  din  partea  cetitorilor,  care  au  întămpinat   lume  românească  de  pe  la  Soroca,  bătută  statornic  şi  cu
        pe  autorul  «  Medelenilor  ».  Ele  au  fost  destule  ca  să  intreţie   imbiere  seculară  de  valul  rusesc,  din  «Smaragda  Teodorov-
        ţi  «  Balul  Mascat  »  şi  «  Fata  din  Zlataust»,  cele  două  romane   na  >  sau  din  «  Copilăria  şi  adolescenţa  lui  Vania  Răutu  »,
        următoare,  care  nu  puteau,  la  aşa  de  scurt  răstimp,  să  ducă   «Lutul»  si  «Hotarul»,  până  in  fundul  Taigei  siberiene;  să
         mai  departe  ciclul  dintâi.  Dacă  ar  fi  fost  mai  bune,  n’arfi   mă  amestec  intre  prieteni  şi  cunoscuţi,  ca  Lascarov  Moldo-
        fost  recunoscute,  iar  dacă  erau  staţionare  sau  mai  slabe   vanu,  Marcu  Beza,  Gib  Mi  hi  eseu,  Damian  Stănoiu,  Agâr-
         nimeni  nu  s’ar  fi  învoit  s'o  spună,  ca  să  nu  se  sfărâme  far­  biceanu.  Matei  Ion  Caragiale,  Ion  Minulescu,  Demetru  Teo-
         mecul  cel  mare  şi  ne  pus  în  cumpănă  dela  început.  Ionel   dorescu,  Pora,  Corneliu  Moldovanu,  Demctrius,  Victor  Ef-
         Teodoreanu  rămâne  încă  prins  in  firele  de  mătase  ale  Me­  timiu,  Popescu-Telega,  Dessila,  Ionel  Jianu,  Bilciurescu,  G.
         delenilor.  Liricii  au  insă  puteri  nesfârşite,  dacă  nu  plastice,   M.  Vlădescu,  Mihail  Dragomirescu;  sau  mai  depărtaţi,  ca
         la  care  frământă  din  greu  temperamentele  cu  deosebire  epice,   Ardeleanu,  George  Zamfirescu,  Teodorescu  Branişte,  Aderca,
         dar  sentimentale  şi  de  atmosferă.  Ionel  Teodoreanu  e  In   Eugen  Goga,  Ludovic  Dauş,  Eugen  Lovinescu,  Eugen  Spe-
         drumurile  mari  ale  romanului,  cu  tinereţea  lui  ca  un  catarg.   ranţia, Sergiu Dan, Peltz, Ion Călugăru, Relgis ; sau între
         Cine  ştie  ce  încărcătură  scumpă  a  pornit  spre  porturile
         noastre in aşteptare!
          Trebue  să  mă  opresc  însă  la  un  nou  venit  în  roman,  care
         părea  făcut  pentru  oricare  alt  gen  literar  afară  de  acesta.
         Eseist  aproape  filolog,  prin  începuturi,  dramaturg  dela  cro­
         nica  săptămânală  până  la  «  Suflete  tari  »,  «  Act  veneţian  •  şi
         •  Danton  »,  poet  cu  ritm  svâcnit  de  senzaţie  tare,  mai  apoi,
         apariţie  miniaturizată  in  mozaic  blond,  ţepos,  dar  zâmbitor,
         prin  literatura  şi  viaţa  românească  a  celei  mai  pline  de
         curiozitate  Capitale,  Camil  Petrescu  a  dat  drumul,  unul  după
         altul,  la  cele  două  romane  ale  lui,  in  câte  două  volume  fie­
         care,  ieri  «  Ultima  noapte  de  dragoste,  întâia  noapte  de
         râsboiu»  şi  astăzi  «  Patul  lui  Procust»,  ca  la  două  rachete  in
         întuneric  pe  un  câmp  de  bătălie.  Lupta  in  jurul  romanului
         e  deschisă.  Ea  trebuia  să  isbucnească  aici,  in  lagărul  intelec-
         tualist  si  constructivist,  unde  genurile  literare  nu  pătrund
         decât  ca  să  fie  supuse  unui  proces  de  disocieri  şi  analize,
         de  cele  mai  multe  ori  sceptice  şi  desamăgite.  Suntem  in
         tumul  din  Sighişoara,  in  odaia  alhimistului  din  literatura
         română.  Totul  poate  fi  aur  şi  totul  înşelare.  Simţurile  tre­
         bue  ascuţite  şi  ţinute  in  frâu.  Proustism,  gidism,  freudism,
         nugism,  indianism  îşi  clatină  pe  perete  lumina  efemeră,  care
         poate  fi  insă  şi  aevea,  cu  mişcări  obosite  sau  cu  salturi  pri­
         mitive,  acum  înecată  in  destrămări  pufoase  şi  acum  turnată
         în  închegări  de  bronz  avântat.  Figurile  care  trec  sunt  mai
         -u  seamă  femei,  femei,  femei,  pentru  viaţa  lor  de  nervi,  de
         intuiţie  fără  de  mijlocire  şi  de  desnâdejde  patetică.  Bărbaţii
         sunt  numai  ochiuri  de  oglindă  călătoare,  care  răsfrâng,  sau
         puteri  de  viscol  care  tulbură,  pentru  experienţă,  apele  şi
         sensibilităţile.  Compoziţia  e  roman,  dar  poate  fi  şi  altceva,
         mai  puţin  sau  mai  mult,  autobiografii  fanteziste,  capitole  de
         psihologie  experimentală,  fragmente  de  cronici  sau  de  discuţii,
         in  care  intri  fără  introducere  şi  din  care  ieşi  fără  încheiere.
         E  [frumos,  măreţ  şi  zadarnic,  ca  o  ploaie  de  stele  într’o
         noapte de vară.
           Ar  trebui  poate  să  mă  opresc  mai  mult  la  scriitori  iubiţi,
         cum e Gala Galaction, cu scrisul lui sonor, de bună marcă şi ars
         de  patimi  nobile,  dacă  ar  fi  iertat  să  se  spună  aşa,  cum  e  şi
         omul,  cu  ciudatul  caz  de  conştiinţă  al  «  Roxanei  »  şi  cu  acea
         transpunere  a  lui  Nathan  der  Weise  in  Teleroman,  din  «Pa­
         pucii  lui  Mahmud»;  să  merg  până  la  Jean  Bart,  care  după   Domniţa Bălaşa
         fragmentele  de  roman  din  «Datorii  uitate»  şi  din  «Prinţesa
         Bibiţa»s'a  hotărit  să  ne  dea  un  adevărat  roman  al  mării,  cel   scriitoare,  ca  Hortensia  Papadat  Bengescu,  Yvonne  Stahl,  Lucia
         dintâi  in  acest  înţeles,  din  literatura  românească,  «  Europolis»,   Mantu,  Aida  Vrionl,  Sarina  Cassvan,  Irina  Lccca;  sau  intre
         care  stă  să  iasă  şi  din  care  am  citit  capitole  răsleţe  prin   tineri  şi  noui  sosiţi,  ca  Horia  Oprescu,  Fântâneru,  Ioachi-
         reviste;  să  intârziu  Ia  Constantin  Stere,  pe  lângă  toati  acea  mescu, Romulus Dianu, Mihail Sebastian, Mircea Eliade,
   49   50   51   52   53   54   55   56   57   58   59