Page 54 - 1933-03
P. 54
C R O N I C A 1 7 9
dragoste frenetică din partea cetitorilor, care au întămpinat lume românească de pe la Soroca, bătută statornic şi cu
pe autorul « Medelenilor ». Ele au fost destule ca să intreţie imbiere seculară de valul rusesc, din «Smaragda Teodorov-
ţi « Balul Mascat » şi « Fata din Zlataust», cele două romane na > sau din « Copilăria şi adolescenţa lui Vania Răutu »,
următoare, care nu puteau, la aşa de scurt răstimp, să ducă «Lutul» si «Hotarul», până in fundul Taigei siberiene; să
mai departe ciclul dintâi. Dacă ar fi fost mai bune, n’arfi mă amestec intre prieteni şi cunoscuţi, ca Lascarov Moldo-
fost recunoscute, iar dacă erau staţionare sau mai slabe vanu, Marcu Beza, Gib Mi hi eseu, Damian Stănoiu, Agâr-
nimeni nu s’ar fi învoit s'o spună, ca să nu se sfărâme far biceanu. Matei Ion Caragiale, Ion Minulescu, Demetru Teo-
mecul cel mare şi ne pus în cumpănă dela început. Ionel dorescu, Pora, Corneliu Moldovanu, Demctrius, Victor Ef-
Teodoreanu rămâne încă prins in firele de mătase ale Me timiu, Popescu-Telega, Dessila, Ionel Jianu, Bilciurescu, G.
delenilor. Liricii au insă puteri nesfârşite, dacă nu plastice, M. Vlădescu, Mihail Dragomirescu; sau mai depărtaţi, ca
la care frământă din greu temperamentele cu deosebire epice, Ardeleanu, George Zamfirescu, Teodorescu Branişte, Aderca,
dar sentimentale şi de atmosferă. Ionel Teodoreanu e In Eugen Goga, Ludovic Dauş, Eugen Lovinescu, Eugen Spe-
drumurile mari ale romanului, cu tinereţea lui ca un catarg. ranţia, Sergiu Dan, Peltz, Ion Călugăru, Relgis ; sau între
Cine ştie ce încărcătură scumpă a pornit spre porturile
noastre in aşteptare!
Trebue să mă opresc însă la un nou venit în roman, care
părea făcut pentru oricare alt gen literar afară de acesta.
Eseist aproape filolog, prin începuturi, dramaturg dela cro
nica săptămânală până la « Suflete tari », « Act veneţian • şi
• Danton », poet cu ritm svâcnit de senzaţie tare, mai apoi,
apariţie miniaturizată in mozaic blond, ţepos, dar zâmbitor,
prin literatura şi viaţa românească a celei mai pline de
curiozitate Capitale, Camil Petrescu a dat drumul, unul după
altul, la cele două romane ale lui, in câte două volume fie
care, ieri « Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
râsboiu» şi astăzi « Patul lui Procust», ca la două rachete in
întuneric pe un câmp de bătălie. Lupta in jurul romanului
e deschisă. Ea trebuia să isbucnească aici, in lagărul intelec-
tualist si constructivist, unde genurile literare nu pătrund
decât ca să fie supuse unui proces de disocieri şi analize,
de cele mai multe ori sceptice şi desamăgite. Suntem in
tumul din Sighişoara, in odaia alhimistului din literatura
română. Totul poate fi aur şi totul înşelare. Simţurile tre
bue ascuţite şi ţinute in frâu. Proustism, gidism, freudism,
nugism, indianism îşi clatină pe perete lumina efemeră, care
poate fi insă şi aevea, cu mişcări obosite sau cu salturi pri
mitive, acum înecată in destrămări pufoase şi acum turnată
în închegări de bronz avântat. Figurile care trec sunt mai
-u seamă femei, femei, femei, pentru viaţa lor de nervi, de
intuiţie fără de mijlocire şi de desnâdejde patetică. Bărbaţii
sunt numai ochiuri de oglindă călătoare, care răsfrâng, sau
puteri de viscol care tulbură, pentru experienţă, apele şi
sensibilităţile. Compoziţia e roman, dar poate fi şi altceva,
mai puţin sau mai mult, autobiografii fanteziste, capitole de
psihologie experimentală, fragmente de cronici sau de discuţii,
in care intri fără introducere şi din care ieşi fără încheiere.
E [frumos, măreţ şi zadarnic, ca o ploaie de stele într’o
noapte de vară.
Ar trebui poate să mă opresc mai mult la scriitori iubiţi,
cum e Gala Galaction, cu scrisul lui sonor, de bună marcă şi ars
de patimi nobile, dacă ar fi iertat să se spună aşa, cum e şi
omul, cu ciudatul caz de conştiinţă al « Roxanei » şi cu acea
transpunere a lui Nathan der Weise in Teleroman, din «Pa
pucii lui Mahmud»; să merg până la Jean Bart, care după Domniţa Bălaşa
fragmentele de roman din «Datorii uitate» şi din «Prinţesa
Bibiţa»s'a hotărit să ne dea un adevărat roman al mării, cel scriitoare, ca Hortensia Papadat Bengescu, Yvonne Stahl, Lucia
dintâi in acest înţeles, din literatura românească, « Europolis», Mantu, Aida Vrionl, Sarina Cassvan, Irina Lccca; sau intre
care stă să iasă şi din care am citit capitole răsleţe prin tineri şi noui sosiţi, ca Horia Oprescu, Fântâneru, Ioachi-
reviste; să intârziu Ia Constantin Stere, pe lângă toati acea mescu, Romulus Dianu, Mihail Sebastian, Mircea Eliade,