Page 55 - 1933-03

i S o B O A B E D E G R Â U

George Călinescu. Inşi, chiar numai inşirându-i, cu singuri mul(umiti, chiar şi aceea de critici şi de urmirire a inccr-
muzica numelui lor, care deşteaptă amintirea atâtor pagini cirilor de ieşire din sine şi din propriile putinţe sau a com­
frumoase, se vede ci nu ne e ingiduit si stiruim. Ar fi poziţiilor neizbutite.
nevoie de mai mult decit de caracteriziri fn treacit. E aici De mulţi vreme, din zilele descoperirii, cu o bucurie
nu numai literatura care şi-a dat roadele şi şi-a impirtişit aproape copilireasci, a limbii româneşti ca unealti de scris
tainele, dar şi toati literatura plini de intrebiri a viitorului literar in întâia jumâtate a secolului trecut, literatura noas­
apropiat. tră n'a creat cu mai multă încredere şi putere. Tot materialul
prefacerilor naţionale şi sociale, clase care se năruiau şi
pături de populaţie noui care se apropiau buimăcite ca de o
lumină in noapte, personalităţi covârşitoare sau aventuriere,
crize morale sau financiare, suspine ale naturilor lirice
abătute din drum, ambiţii personale şi misionariat literar au
intrat in aceste tipare, tăiate pe măsura lor, şi au dat naş­
tere noului roman românesc. In afară de problemă curat
literară, el Înaintează in întâiul plan cu acest înţeles nepre­
văzut şi, poate, supraordonat. Ca atare şi mărginit la această
decadă, romanul românesc işi va păstra nealterată însemnă­
tatea, in duda oricărei controverse de valori in sine, dacă
nu cumva, prin trecerea vremii, nu şi-o va creşte incă.

ARTIŞTI DE IERI. — Bucurcştiul, in duda inoirilor,
mai poate să arate colţuri care să aducă aminte că are un
trecut. Nu mă gândesc atât la mânăstiri şi biscrid, pe care
sfinţenia lor le-a apărat. Ele se înşiră cele mai multe pe Dâm-
boviţa, când pe un mal, când pe altul, ca nişte străjeri cu
privirea in josul şi in susul apei, Cotroceni, Mihai-Vodă,
Antim, Mitropolia, Radu-Vodâ, Curtea Arsă, Ilie Gorgani.
Mi-e gândul mai încoace.
Avem un sculptor vechiu, poate cel dintâiu, care face
trecerea dela crestătorul in lemn al satului până la arta cultă

Protopopul Tu dor

Romanul românesc apare la capătul acestei repezi treceri
prin el, plin de bogăţie şi de putinţe. La o clasificare pe
şcoli, iată realismul cu atâţia reprezentanţi puternid şi con­
vinşi, iată neoromantismul, autobiografic, memorialist şi des­
criptiv, fermecat de sine şi fermecând pe ceilalţi, iată psiho­
logismul şi intelectualismul, mândru, ascuţit şi selenar. La
o clasificare pe caractere etnice, iată romanul ardelean,
bucuros de fapte şi de probleme sociale, romanul moldovenesc,
îndrăgostit de artă formală, de viaţă cu datini, de cronici
şi de folklor, şi romanul muntenesc sau mai bine, bucureş-
tean, muncit de probleme individuale, de indrăsneli de ros­
tire şi de o formulă de contopire a idealului literar ardelean
cu idealul literar moldovenesc. Oamenii de cercetare işi pot
încorda atenţiile şi cetitorii pot să se apropie. Interesul pen­ Mormântul dela Teiu
tru roman, captat de sistemul de publicitate contimporan, al generalului Solomon
a dus la o intreagă întreprindere de traduceri in alte limbi.
El a dus deopotrivă la prelucrări in alte genuri sau ane, a cioplitului păgânesc. Pictura se putea desvolta la noi mai uşor,
dramatice sau cinematografice. Orice curiozitate poate fi pentrucă avea îndărătul ei zugrăvirea, cu datini sfinte, a bi-