Page 56 - 1933-03

C R O N I C A
1 8 1

sericilor. Aşezarea ctitorilor, cu toată” casa lor şi In strălu­ nărea, îmbarcat cu toată familia lui. Dela Viena se aşază în
cite boiuri, pe peretele dela intrare, deprinsese cu portretul. diligenţâ şi nu se opreşte decât in Mtinchen, oraşul de artă,
Sculptura speria. întâii noştri pictori s’au desfăcut firesc ca să se înscrie şi să lucreze trei semestre la Academia Re­
dintre zugravii de biserici. Meşterul Nicu a plecat dela icoane gală de Arte frumoase. Bucureştiul il cheamă insă îndărăt şi
desfăcute la bălduri, dela mănăstirile, amândouă de maici, la 1858, prin Decemvrie, se intoarce, ca să rămână pentru
care parcă-i Îmblânzesc şi feminizează sufletul pentru mai totdeauna şi să ajungă sculptorul pe care il cunoaştem.
târziu. Zamfira şi Agapia, ca să ajungă la Barbizon şi la Atunci face bustul lui Schiller, cerut de Comunitatea evan­
Câmpina, pictorul Grigorescu. Sculptorul ne-a venit din altă
tară. Vreau să scriu câteva rânduri despre el. E Karl Storck.
Nu peste mult, intr'un sfârşit de Manie, se vor împlini
cincizeci de ani de când nu mai e printre noi. O privire
asupra vieţii lui Înseamnă aducerea din trecut a unui frumos
capitol din istoria sculpturii româneşti. S'o încercăm.
Karl Storck ne-a venit din Germania, la vârsta de 23 de
ani, in 1849. Se născuse la Hanau, oraş de argintari şi de
giuvaergii, şi despnnsese de mic meşteşugul acesta subţire.
La ao de ani a plecat de-acasă, ca un adevărat lucrător de
breaslă medieval, şi a ajuns la Paris. Revoluţia din Iulie l-a
pus, după zece luni, pe drumuri. Drumurile l-au dus acasă.
Dar după puţin a pornit din nou. 11 chemase ca azelor casa
Resch din Bucureşti şi n'a pregetat să treacă prin Austria
plină de tulburări ca să coboare intr'o zi caldă de primăvară
in uliţa Mogoşoaei. A fost câtva timp ceeace se pregătise
dela început să fie, ciocănar şi dâltuitor de aur. Mai târziu,
artistul mai indrâzneţ din el a vrut altceva. Şi iatâ-1 mode­
lator de ornamente in atelierul de sculptură decorativă al lui
Georg Fles, descălecat şi el in capitala Valahiei din Hamburg-
Altona. Bucureştiul se inoia şi avea nevoe de meşteşugul de­
coratorilor. A stat aici ca tovarăş şi coproprietar până In

C. A. Rosetti bronz

ghelică, şi rând pe rând busturile pictorului Aman, care in
schimb îi lucrează portretul, ale lui Mihai-Viteazu! şi Ştefan
cel Mare, al Prinţului Ghica, aşezat la Pantelimon, al Domni­
torului Cuza şi al Domniţei Elena şi figurile clasice păzite
de cei doi grifoni, de pe frootcnul Universităţii din Bucu­
reşti. Toate acestea nu-i ajung şi în 1864 înfiinţează pe lângă
atelierul de sculptură în ghips şi piatră din strada Fântânei,
o secţie de sculptură în lemn. De-aici a ieşit mobilierul în
stil gotic şi bizantin al mănăstirii şi bisericilor Viforâta,
Ghighiu, Antim şi Niculae-Şelari. In acelaş an ii murea întâia
soţie, dela care nu i-a râmas decât un băiat, Carot, născut
în 1854 şi sculptor mai târziu el insuş. Curtea lui se umple
Femee torcând, teracotă de marmoră de Carrara, la îndemnul unui sculptor in piatră,
abia picat din Italia, Ipolito Lepri.
1855, când şi-a deschis atelier propriu. A doua criză de dru­ Cine cercetează Muzeul nostru de artă bisericească se
meţie din cariera Iui se apropiase. opreşte mult timp înaintea miniaturii în lemn, destul de
In Maiu 1857 Karl Storck e intr'un vapor care sue Du­ mare şi lucrată cu o migală fără pereche, a Bisericii episco­