Page 57 - 1933-03

B O A B E D E G R Â U
1 8 2

pale dcla Curtea-de-Argeş, care ru s'a putut păstra astfel In incrângături spre tehnică şi aplicări practice, a lui Storck. Se
înfăţişarea dinaintea restaurării lui Lecomte du Nouy. Ar­ răsfrângeau in aceasta, nu numai amintirile şi îndemnurile
tistul a cioplit-o din teiu şi din mesteacăn, după planuri şi începutului, dar şi trebuinţele de toată ziua ale unei gospo­
desene luate pe loc, pentru Expoziţia internaţională din 1887, dării, care se refâcusc. Storck se căsătorise a doua oară şi
care a pus ca o apoteoză ultimă asupra domniei lui Napoleon al avea copii din belşug. Din nouă câţi au fost cu toţii, şapte
III-lea, pândită de apropiatele dezastre. Ca şi peste figurile sunt In viaţă şi unul, Fritz Storck, duce mai departe şi
clasice din piatră de Rusciuc ale frontonului clădirii univer- ana părintelui şi rosturile lui profesorale, la aceeaş şcoală, în­
făptuită în pane prin silinţele şi trecerea celui dintâi Storck.
Suntem aia' în faţa unei adevărate familii de anişti din tată
in fiu, in aceeaş ramură, cum nu cunoaştem obişnuit decât
din istoria anei şi a meşteşugurilor in Italia şi în Germania.
Veniseră prin 1868 la Bucureşti nişte teracotişti sobari
austnaa, cari voiau să împământenească intre noi sobele de
faianţă şi decorarea caselor cu motive de teracotă. întâiul lor
drum a fost la Storck, de unde au ieşit cu planurile intâei
fabrici de teracotă din România. Casele mai vechi împodobite
cu acest fel de ornamente au să li-1 mulţumească ei şi spi­
ritului întreprinzător al anistului.
Anul 1869 Însemnează o mare dată in cariera lui Storck.
Era in vârstă de 43 de ani şi făcuse dovada înzestrării şi
hămiriei lui, dar prilejul să apară tuturor, intr'o operă
netăgăduită, drept ceeace năzuia, nu i se dăduse încă. Acest
prilej a fost monumentul spătarului Mihail Cantacuzino,
ctitorul bisericuţei şi spitalului Colţea, încredinţat lui de
Eforie. E marmora albă a marelui boer cu înfăţişare dom­
nească, pe care privitorul o vede la o pane de lume, în
mijlocul creaţiilor iubirii lui de Dumnezeu şi de oameni.
Altădată, alături, se ridica şi turnul de cetate al Colţii,
contimporan prin zidire cu Spătarul şi fâcându-1 să se simtă
mai puţin anacronic. Astăzi tumul a căzut şi statuia creşte
dintre coloane noui şi vechi şi din verdeaţă, in parcul stu­
denţilor şi al bolnavilor, cu o viaţă a ei, cu totul apane
faţă de a statuilor dăruite anonimatului răscrucilor. Aceeaş
Ţârancă pe uliţă
sitare a lui Alexandru Orăscu, şi spre durerea artistului,
pensule nepricepute au tras un strat de văpsea, aici mai şi
colorând după trebuinţă. Pentru acelaş prilej, Stork a lucrat
dintr'o singură lespede de sare un bust al Domnitorului
Carol, care, pentru o mai bună asemănare, i-a venit în atelier
la mai multe şedinţe, precum şi un bust al împăratului, in
care scop s’a trimes dela Paris un bust de ghips, ca model.
Era atunci profesor de sculptură Ia de curând înfiinţata
Şcoală de Belle Arte din Bucureşti, plămădită de câţiva ar­
tişti tineri şi însufleţiţi In atelierul lui Theodor Aman, şi
chemată la viaţă oficială, prin stăruinţele lor, de Ministrul
Instrucţiei Publice dela 1864, Niculae Creţulescu. In acelaş
timp şi In acelaş cerc s’a făcut, cu un regulament special,
întâiul Salon oficial de pictură, sculptură şi arhitectură al
artiştilor In viaţă. Şcoală şi Salon Oficial trebue să se pre­
gătească de sărbătorirea a şaptezeci de ani de viaţă. O expo­ Copilul cu găsea
ziţie retrospectivă, îngrijită şi prezintată de titularii de astăzi
ai catedrelor de sculptură faţă de întâiul lor înaintaş, ar fi discreţie, care a păgubit poate puţin faimei artistului,
foarte nimerită, atât pentru amintirea lui cât şi pentru înconjură şi celelalte mari lucrări ale lui. Alţii au avut mai
creşterea publicului in iubirea aşezămintelor noastre de artă mare noroc şi s’au găsit in drumul şi in gura trecătorilor;
şi a istoriei lor. el a avut mai multă adâncime şi apropiere, care ii fac mai
împodobirea ciudată, cu motive roşii de pământ ars a scump câtorva sau îl desfiinţează chiar, făcând să trăiască
casei pictorului Aman, Muzeul astăzi cu acelaş nume din Bu­ numai opera, fără legătură cu omul'şi cu timpul, ci numai
cureşti, se datoreşte unui epizod din viaţa de artist, cu multe cu spaţiul. E o soartă, pe care daci de obiceiu artiştii nu şi-o