Page 58 - 1933-03

C R O N I C A 1 8 3

doresc, arta şi-o visează, când priveşte din parcuri cu bărbia fata care se duce cu o tavă la cuptor, gândind la ceva şi
rezemaţi in palmi plimbarea stelelor p« luciul unui lac. parcă de aceea călcând din piatră In piatră, ca intr'o apă;
Artistul e numai un mediu de transmitere, coarda care femeia In zeghe intoarsă, aşezată, care-i face jucărie copilului
cinti. înfăşat, strâns Ia sân; băiatul cu o căciulă cât o oae, care-şi
Lucrările intermediare, cu care artistul pătrunde in Palat, fereşte găsea din braţe de un purceluş guiţător cu jujâu;
in Academia Romină, in Parlament şi in cimitire, sunt toate dau grupuri cu multă mişcare şi cu o concentrare de
nenumărate. Domnitorul Carol I, Doamna Elisabeta, Dom­ visător. Sunt numai jucării de etajeră, dar priviţi ochii buni
niţa Maria, Domnitorul Cuza, Doamna Elena, Domnitorul
Grigore Ghica, de care se leagă răpirea Bucovinei, Mitropo­
litul Calinic Miclescu, Barbu Catargiu, Costache Negri,
Cogălniceanu, Costaforu, Panu, Steriade, C. A. Rosetti,
Năsturel Herescu, mormântul Aman din Craiova, mormântul
generalului Solomon dela Biserica Ghiculeştilor, dela Teiu.
Viaţa noastră publică, la fel cu istoria anei statuare in Ro­
mânia, intâlneşte pretutindeni mărturiile trecerii printre noi
ale lui Storck bătrânul, in nepreţuite documente sau intr’un
capitol frumos de Început şi de Înflorire a sculpturii pă­
mântului. Firul nu se rupe. Sculptorul Georgescu e unul
din elevii Întâiului profesor al Şcolii de Belle Arte. Gheorghe
Lazâr din faţa Universităţii albeşte marrnorean sub umbra
vulturului din fronton. Profesor şi elev işi stau faţă in faţă.
Trecătorul să-şi ridice privirea la darul mâinilor lor bine­
cuvântate şi să-şi aducă aminte.
Lucrările mari urmează, punând popasuri de frumuseţe
in viaţa artistului, in cei din urmă zece ani ai ei. Iată,
compoziţia patetică a singurului copil al perechei domneşti,
culcat fntr’un pat de marmură, in mausoleul din Parcul
Cotroceni; Mama răniţilor, aplecată in mila ei femeiascâ şi
voevodată asupra suferinţelor unui soldat lovit de glonţ, şi
adăpostită astăzi intr’o sală de Palat; Domniţa Bălaşa, cerută
de Eforia Aşezămintelor Brâncoveneşti, şi care işi arată
măreţia aproape Marietereziană, strânsă In paftale de argint
şi cu hrisovul bisericii in mână, in grădina cu pomi de Mamă
pădure de pe malul Dâmboviţei; Ana Davilla, cu capul
infăşurat In maramă, călăuzind o orfană, de piatră ca şi ea,
pe cărările sufletului, din curtea Azilului Elena Doamna, întorşi către noi, ai portretului Iui Aman, şi veţi Înţelege
năvălită de pasul şi de râsul fetelor, ca o zilnică adorare; mai mult.
Protopopul Tudor, intemeetorul şcolii profesionale dm Calea Anii au trecut. Ne despart de 1887, rânduri de oameni
Călăraşilor, dată in lucru de primarul Pache Protopopescu şi schimbări neînchipuite, in lumea largă şi la noi. Ana a
in 1883, şi care, cu braţul lui drept întins Înainte cu toată indrăsnit de atunci nespus şi a cunoscut Înălţări şi înfrângeri
mâneca largă a hainei preoţeşti, umple de gânduri bune şi de care, de unele şi de altele, se credea că ancvoe Işi va mai
de sfinţenie; biserica dela Griviţa, din acclaş an, in amin­ veni în fire. Dela demnitatea liniei şi îmbrăţişarea sărbă­
tirea celor căzuţi la porţile Plevnei şi unde astăzi se roagă torească a stilului clasic şi dela dulceaţa întâilor călătorii
deavalma Români şi Bulgari, cei dintâi la prilejuri, iar
prin real cu ochi de pastorală, am mers. Intre noi şi Storck
ceilalţi in toate zilele de slujbă; stâlpii dela Smârdan şi sunt toate aceste valuri de vremi. Dar trebue să ne fie drag
Rahova, înalţi de 9 metri, cu o Românie de bronz deasupra uneori să-l căutăm, in firida lui de istorie, pe nedrept uitată,
din cari n'am mai văzut decât sfârâmături pe câmp. Bul­
pentru viaţa minunată, pentru faptele lui de marmoră şi
garii, dacă ar vrea să dea o dovadă de omenie şi de bună-
de pământ ars, pentru visul de frumuseţe, pe care le-a pus
vednătate, ar trebui să ridice din nou aceste monumente ca un dar înaintea societăţii eroice româneşti, dintre 1857
ale morţilor, aruncate in aer cu dinamită in ziua declarării şi 1887. A trăit Împreună cu cei mai mari ai noştri şi a
răsboiului. Se poate zice că Storck a luat şi el parte la lupte umplut, alături de ei, cu licăriri de nemurire nişte ani fără
şi a suferit in ele, la 30 ani după ce se dusese intr’o lume asemănare ai Românilor. Faceţi o plimbare prin grădini şi
mai senină. • prin curţi ferite. Storck vă va arăta Intr’o vedenie de tra­
Alături de aceste creaţii monumentale se înşiră micile gedii brâncoveneşti, pe mândrul Spătar sau pe Domniţa
teracote, pline de gingăşie. Ele pun pe Storck in rând cu Bălaşa, fărâme din cel mai bun Bucureşti păstrate de dalta
Alecsandri, Aman şi Grigorescu, idilic, subţire şi prolific. lui, lecţii de artă, paşi de muncă şi de avânt. El ne învaţă
Femeia care toarce şi mai departe, deşi cineva cunoscut, pe şi ne zâmbeşte cu faţă de trecut. Să-l căutăm: stând de
care nu se mai întoarce să-l vadă, i-a pus o mână pe braţ; vorbă cu el stăm de vorbă cu acel trecut.