Page 59 - 1933-03
P. 59

1 8 4                              B O A B E   D E  G R Â U

              EXPOZIŢII  DE  ARTĂ.  —  Cel*  trei  sili,  către  care  se   mai  mult  descoperea  decât  acoperea  sinii,  căptuşeala  roşie,
            iodreapti  mai  cu  seami  pictorii  şi  sculptorii  noştri  astizi,   ca  o  fnvipiere  de  patimi  in  perspectivi.  Desenator  mai
            Dalles,  Ateneul  Român,  Ileana  (Cartea  Romineasci),  şi-au   mult  decât  colorist,  judecind  după  amintirea  care  se  păstrează,
            gitit de trei luni pereţii cu tot ce are mai deosebit ana  totdeauna  mai  mult  de  linie  şi  de  punere  in  scenă,  decât
                                                             de  jocuri  de  lumini  şi  de  degradare  a  nuanţelor.  Era  carac­
                                                             teristic,  adică  puternic  şi  in  culori  neutre,  autoportretul.  Au
                                                             fost  şi  Olteni  cu  găini  de  vânzare  sau  Ardeleni,  ca  nişte
                                                             legionari  întorşi  dela  fabrici  din  America,  trataţi  exotic.  O
                                                             guaşă,  pe  un  fond  de  sineali,  se  găseşte,  reprodusă  in  culori,
                                                             in  numărul  de  faţă  al  revistei.  Priviţi,  pentru  siguranţa  meş­
                                                             teşugului  şi  viaţa  albului,  cutele  cămăşii  groase  de  in,  ţesute
                                                             la  război  de  casă,  a  «boresei»,  iar  pentru  expresie,  gura  În­
                                                             creţită  şi  căutătura  încordată  din  ochi  fără  sprâncene,  a  băr­
                                                             batului,  aşezat  la  spate  intr’o  perspectivă  suitoare  de  basore­
                                                             lief.  E  ceva  intre  artă  şi  document,  tratat  iute  şi  fără
                                                             simpatie,  ca  o  răsfrângere  care  ia  nevinovăţia  unei  suprafeţe
                                                             primâvăratke  de  apă.  Seamănă  cu  o  ilustraţie  de  campanie
                                                             monografică  de  sat  a  Institutului  Social  Român.  Are  de  aceea,
                                                             in  schimb,  toate  însuşirile  unei  prinderi  intr’o  clipă  de  aspect
                                                             sufletesc.  Iar  intr’o  zi  Iser  a  pierit,  pentru  alţi  trei,  patru
                                                             ani,  in  lumea  de  unde  ne  venise  încărcat  de  frumuseţi.
                                                             Oamenii  l-au  primit  cu  înţelegere.  Cele  mai  multe  lucrări  au
                                                             fost luate de cunoscători. Ministerul Instrucţiei, Cultelor






















                  D na Delavrancea, bronz de Milifa Pălraţai
            plastici  romineasci.  A  fost  intr’adevâr  ca  o  întrecere  şi  o
            uimire din iubire.
              Au  apirut  artiştii  cari  se  soresc  sub  alte  latitudini  şi  nu  fac
            expoziţii  decât  rar.  Iser  s'a  întors  de  la  Paris  şi  a  adus  cu
            înfăţişarea  lui,  înalţi,  rece  şi  nemlidioasi,  o  bănuiala  yankce
            in  neastâmpărul  şi  sclipirea  de  spirit  bistinaşe.  Avea  lucriri
            noui,  in  sulul  şi  culoarea  ştiuti,  dar  cu  o  strălucire  siguri
            şi  mândri  a  mijloacelor.  Turcoaicele  s'au  ivit  din  nou  şi
            s'au  ivit  alituri  de  ele.  Spaniolele,  cu  pieptănătura  lor  ca  o
            aureolă,  ferestre  cu  nuduri  in  papuci,  colţuri  de  parc,  vederi,
            intr'o  lumini  africani,  din  Piaţa  Mare,  cu  Hotelul  Dacia  şi
            gura  plini  de  basmale  fluturate  dela  Bazaca.  Toată  sala  era   Yasile Pârvan, bronz de Milifa Pâlrafcu
            covârşită  de  Dansatoarele  aproape  goale,  intr’un  cadru  ne­
            verosimil  de  verdeaţă,  de  Nudul  pus  pe  roşu  crud,  întrerupt   şi  Artelor  a  oprit  două  bucăţi,  dintre  care  una  mare,  de
            numai  de  smalţul  verde  al  unui  borcan  cu  pensule,  şi  de   pinacotecă.
            Cadâna  rezemată  intr'un  cot,  numai  atât  ca  si  i  se  simţi   Intre « Criterion », organizat şi in forma plastică, de o artă
            jocul  osaturii  şi  si  izbucnească,  la  o  ciscare  a  ilicului,  care  gândită şi îndrăzneaţă, « Grupul Nostru», cu o neaşteptată
   54   55   56   57   58   59   60   61   62   63   64