Page 60 - 1933-03

C R O N I C A 185

frăgezime şi varietate, şi aproape in acelaş timp cu Expoziţia se ascundea sau se adâncea ca dintr'un cadru anume. Com­
celor Patru, plini de culoare şi de monumentalitate ofensivi, poziţie erau şi grupul turtit de marmură al Ledei, zgârierile
am avut ca un fel de Salon al celor Doui, Expoziţia Miti­ stridente şi strepezite in plăcile de granit, cu cei doi cai re­
tei Pitraşcu şi Mericii Rlmniceanu. Pereţii erau acoperiţi de zemaţi unul de altul sub o lună de copil şi o lungă deşirare
acuarelele şi uleiurile pictoriţei, iar spa­
ţiul propriu zis, distribuit in alei şi in
pieţe de piedestalele cu pitninturi arse,
granituri şi bronzuri, fusese luat in sti-
pinire întreg de sculptoriţă.
Miliţa Pitraşcu a dat mai cu seama
portrete. Poate ci avea nevoie de ele, şi
artista şi publicul. Tendinţa spre com­
poziţie nu lipsea nici de aici. Ar G fost
greu şi ar fi picat, pentrucă ea răsfrânge
tot ce are mai nou şi mai tare mâna aceasta
cu degete lungi şi câteodatâ de o nervo­
zitate aproape osoasâ. Era un bronz chiar
in mijlocul sâln, in jurul ciruu parei
trebuiau si se aşeze şi si graviteze ce­
lelalte lucriri. Dimensiile erau scizute,
dar gândul scipa in monumentalitate. In-
fiţişa o femec goală, ficuti aproape din
doui bucăţi, dar cu o unitate lăuntrici
hotiriti. Nu mai ştiu ce nume poartă,
poate Duhul sau Puterea sau Visul Pi-
mintuim, poate altceva. Partea de jos se
Lcda cu lebăda, marmură de Milita P&iraţcu
proptea, grea şi groasă, in ţărână, plămă­
dită din ea şi Încă nedeplin diferenţiată. Labele picioarelor de stele sau cu oaia cu lână miţoasă, sau cu secerătoarea
erau peste măsură de late, ţârloacle otova, genunchii mari, măreaţă intre spice, compoziţie, bazo-relieful de bronz al lui
pulpele ciolănoase, şoldurile puternice. Tar ceeace se rezema Pârvan, cu tot fundul lui hieratic de arheclogie antropomor-
pe această cherestea tehnici, ţinută de fncheeturi pe potrivi. fici. Intre ele insă capetele, nu capete de îtudiu fanteziste.

Cioban mulgând, granit de Miliţa Pătraţca Cai sub lună, granit de Miliţa Pătraşca

era un bust feciorelnic, abia imponaşat de doi sâni mia, d nişte portrete care In duda spiritualizării, urmăreau cu
tari şi sfârcuiţi, două braţe ridicate peste cap ca o ghirlandă, un realism şi cu o asemănare controlabilă, domneau, răsco­
dintre care faţa tânără, nevinovată şi uimită de tot ce vede. leau, câştigau. Iată doamna Delavrancea, aproape clasică.