Page 65 - 1933-03

astăzi nu mă pot dumeri cum am putut ajunge. Văd numai se întoarcă. Toată vremea am fost înconjuraţi de această
lumina farurilor, căutând foarte aproape pe jos, o urmă lume, ca o navă de nişte pescăruşi. Treceam printre ei,
care nu se vedea, prin căderea mare şi vânzolită a fulgilor, spre năzuinţa depărtată a călătoriei noastre, cu imagina de
căutând ca un câine, cu claxonul plângător prin întuneric, închipuire Înaintea ochilor a unei repetiţii in toate părţile
asemenea unui lătrat pierdut. ţării a unei asemenea vieţi.
VALEA BATOVE1. — E undeva, in firida cea mai de
miazăzi a ţării, cu zarea de argint a Mării in faţă, o vale fericită.
Ciobanii noştri, cari ajungeau pe acolo încă de pe vremea
Turcului, trecându-şi pe la Olteniţa in caicuri mari turmele,
i-au zis valea fără iarnă. Au călcat-o geografi, geologi, botanişti,
turişti, dela Murgoci începătorul până la d-l Const. T. Ciulei,
inginer agronom inspector, care a scris despre ea de curând o
mică lucrare: «Valea Batovei şi Staţiunea maritimă Lucia»,
mai mult « Un program de lucrări pentru punerea lor in valoare

Din munţii Făgăraşului, spre Bălea, iarna. (Fotopress)

Pănă atunci, pe toate drumurile înalte, prin sate şi aşezări
de fabrici, zbămâiau săniuţele, treceau chiuind cu o patină
sau două băeţii şi fetele, se avăntau, sărind peste şosea ca
peste un obstacol, skiorii cu mişcări şi apucături de picio­
roange mari dintr'o familie de cocostlrci cari şi-au pierdut
aripile şi păstrează amintirea şi trebuinţa zborului. Tot ţi­
nutul de acolo se mişcă şi se bucură ca intr’o ţară a iernii.
Nu erau numai câţiva, ca oriunde aiurea, şi mai ales în
marginea oraşelor, ci populaţia întreagă. Nu era numai un
sport de oameni cu răgaz sau de copii fără treabă, ci un
obiceiu şi o îndeletnicire a tuturor. Nu erau numai fiii unei Zi de tărg in Rădăuţi, la ieşirea din iarnă. (Foto Krtpler)
naţiuni cu această tradiţie, ci, după toana aşezărilor, Români
şi Ruteni, Germani şi Polonezi, creştini şi evrei. Cite unul din pună de vedere agricol, economic şi turistic ». Mă bucur
se'prindea in fugă de clanţa automobilului şi alerga in rlnd ci mă pot întoarce, fie şi In gând prin acele iubite locuri.
cu noi o bucată, cu obrazul plin de răs şi de roşcata fri­ Toată această parte de lume are pentru not mai intiiu
gului," pănă cănd la o cotitură îşi dădea drumul şi se pierdea farmecul Mării. Pe deasupra, In Caliacra, coasta arată, spre
pe patinele paralele, făcăndu-ne cu măna peste cap, fără să deosebire de pământul scitic dela miazănoapte, înălţimi şi