Page 10 - 1933-04
P. 10

300                                B O A B E  D E  G R Â U

            palat  «naţional  »,  care  să  fie  vrednic  a  adăposti   «  unui  edificiu  măreţ,  care  ar  corespunde  şi  pentru
            în  viitor  chiar  şi  o  universitate.  Ne-o  spune  acea­  o  universitate  ».  Emilian  fusese  «  primul  premiat  al
            sta  însuş  arhitectul  clădirii  şcoalelor,  viitorul  co­  Academiei  imperiale  şi  regale  a  artelor  frumoase
            laborator la întemeierea universităţii din Iaşi şi  din  Viena  »  şi  Braşovenii  auziseră  despre  el  tot
                                                             din  Gazeta  Transilvaniei,  care  adusese  atunci  acea­
                                                             stă  ştire.  Ştefan  Emilian  primi  cu  plăcere  propu­
                                                             nerea  Braşovenilor  şi  sosi  încă  în  vara  aceluiaş
                                                             an  la  Braşov.  Obţinând  aici  şi  catedra  de  profesor
                                                             de  desen  la  gimnaziul  ;rom.-catolic  «latinesc  »  el
                                                             se  apucă  şi  de  pregătirea  planurilor  clădirii  care
                                                             avea  să  devină  unul  dintre  cele  mai  impunătoare
                                                             monumente arhitectonice ale Transilvaniei.
                                                               Braşovenii  doreau  să  înceapă  zidirea  încă  în
                                                             anul 1847, dar criza economică ivită la sfârşitul

















                     Vasde Lacca (ţ 1861) gospodar român bra­
                     şovean; şi-a dat toata averea, cu multâ în­
                       sufleţire, pentru clâdirea şcoalelor







                                                                   Ioan  Popasu  (1808  —1889)  protopop  al  Bra­
                                                                   şovului  dela  1837  La  1865,  apoi  episcop  al
                                                                   Caransebeşului;  preşedinte  al  Eforiei  «  Şcoa­
                                                                   lelor Naţionale Centrale» dela 1850 la 1860

                                                             acestui  an,  ca  o  prevestire  a  marei  răsmeriţe  dela
                                                             1848-49,  şi  marea  încercare  care  a  urmat  au  făcut
                                                             ca lucrarea să se amâne până în 1851.
                                                               Se  ştie  că  conducătorii  Românilor  din  Ardeal  şi
                                                             Ungaria  cerură  în  1849  împăratului  Austriei,  în­
                                                             fiinţarea  a  şase  gimnazii  şi  a  unei  universităţi
                                                             româneşti.  Dar  cum  erau  să  se  găsească  atunci
                                                             bani  în  tezaurul  secătuit  al  imperiului,  când  tre­
                                                             buiau  zeci  de  milioane  pentru  despăgubirea  ma­
                                                             rilor  proprietari  de  pământ  cari  eliberaseră  şi  îm­
                                                             proprietăriseră  pe  foştii  lor  clăcaşi?  Românii  ră­
                   Mitropolitul Andrei Şaguna (1808—1873)    maseră  şi  de  data  aceasta  avizaţi  la  sine  şi  numai
                                                             la sine.
            profesor  al  ei,  Ştefan  Emilian.  In  Gazeta  Transil­  Cu  toată  starea  de  asediu  şi  măsurile  severe  de
            vaniei  Nr.  204  din  1888  Ştefan  Emilian  sene  cum   supraveghere  a  ordinei  publice  luate  de  guvernul
            în  primăvara  anului  1846,  fiind  încă  la  Viena,  fu   austriac,  măsuri  care  au  durat  încă  mulţi  ani
            rugat în numele Braşovenilor de protopopul Popazu,   după  revoluţie  şi  în  decursul  cărora  orice  adunare
            care se găsea atunci acolo, ca să pregătească planul  publică  fusese  cu  desăvârşire  oprită,  Românii  au
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15