Page 10 - 1933-04
P. 10
300 B O A B E D E G R Â U
palat «naţional », care să fie vrednic a adăposti « unui edificiu măreţ, care ar corespunde şi pentru
în viitor chiar şi o universitate. Ne-o spune acea o universitate ». Emilian fusese « primul premiat al
sta însuş arhitectul clădirii şcoalelor, viitorul co Academiei imperiale şi regale a artelor frumoase
laborator la întemeierea universităţii din Iaşi şi din Viena » şi Braşovenii auziseră despre el tot
din Gazeta Transilvaniei, care adusese atunci acea
stă ştire. Ştefan Emilian primi cu plăcere propu
nerea Braşovenilor şi sosi încă în vara aceluiaş
an la Braşov. Obţinând aici şi catedra de profesor
de desen la gimnaziul ;rom.-catolic «latinesc » el
se apucă şi de pregătirea planurilor clădirii care
avea să devină unul dintre cele mai impunătoare
monumente arhitectonice ale Transilvaniei.
Braşovenii doreau să înceapă zidirea încă în
anul 1847, dar criza economică ivită la sfârşitul
Vasde Lacca (ţ 1861) gospodar român bra
şovean; şi-a dat toata averea, cu multâ în
sufleţire, pentru clâdirea şcoalelor
Ioan Popasu (1808 —1889) protopop al Bra
şovului dela 1837 La 1865, apoi episcop al
Caransebeşului; preşedinte al Eforiei « Şcoa
lelor Naţionale Centrale» dela 1850 la 1860
acestui an, ca o prevestire a marei răsmeriţe dela
1848-49, şi marea încercare care a urmat au făcut
ca lucrarea să se amâne până în 1851.
Se ştie că conducătorii Românilor din Ardeal şi
Ungaria cerură în 1849 împăratului Austriei, în
fiinţarea a şase gimnazii şi a unei universităţi
româneşti. Dar cum erau să se găsească atunci
bani în tezaurul secătuit al imperiului, când tre
buiau zeci de milioane pentru despăgubirea ma
rilor proprietari de pământ cari eliberaseră şi îm
proprietăriseră pe foştii lor clăcaşi? Românii ră
Mitropolitul Andrei Şaguna (1808—1873) maseră şi de data aceasta avizaţi la sine şi numai
la sine.
profesor al ei, Ştefan Emilian. In Gazeta Transil Cu toată starea de asediu şi măsurile severe de
vaniei Nr. 204 din 1888 Ştefan Emilian sene cum supraveghere a ordinei publice luate de guvernul
în primăvara anului 1846, fiind încă la Viena, fu austriac, măsuri care au durat încă mulţi ani
rugat în numele Braşovenilor de protopopul Popazu, după revoluţie şi în decursul cărora orice adunare
care se găsea atunci acolo, ca să pregătească planul publică fusese cu desăvârşire oprită, Românii au