Page 24 - 1933-04

314 B O A B E D E G R Â U

chestiune literară politică şi devine o chestiune de care dispuneau, sunt cu atât mai mult de admirat
înaltă ordine socială, o chestiune a libertăţii popo­ cu cât loviturile guvernelor ungureşti nu încetară
rului român în acest Stat *. niciun moment. Prin articolul de lege 30 din 1883
Toate încercările Ungurilor de a dărâma puter­ se dădea Statului dreptul de control asupra tuturor
nica redută naţională din Groaverii Braşovului şcoalelor confesionale din Ungaria, drept care se
prin retragerea unuia din izvoarele ei principale extindea şi asupra calificaţiei profesorilor. Fără
de existenţă, subvenţia Statului român, n’au putut niciun ajutor al Statului şi cu primirea în ascuns
duce deci la nici un rezultat. In spatele şcoalelor a subvenţiei guvernului român, şcoalele o duseră
stătea bogata biserică a Sf. Nicolae, care avea cu greu până la anul 1897 când, în urma unui
moşii în Ţară, care primise cu sute de ani mai denunţ al spionilor săi din Bucureşti, guvernul
înainte rente din vistieria Moldovei; ea putea să maghiar nu se sfii să intervină pe cale diplomatică
asigure şi mai departe existenţa lor, primind aju­ la Bucureşti pentru lămurirea scopului acestor
torul României în secret. Având în fruntea lor ajutoare date de către guvernul român. A fost

Preşedinţii Eforiei

Constantin Popazu, preşedinte al Eforiei Protopopul Vasile Voina, preşedinte al Eforiei
Şcoalelor dela 1876 până la 1887 1897—1902 şi 1909—1910

oameni cu experienţa şi destoinicia unor admini­ nevoie de toată prudenţa şi tactul conducătorilor
stratori excelenţi, precum au fost preşedinţii din şcoalelor din Braşov, ca acest regretabil conflict
aceste vremuri ai eforiei, Damian Datcu, Iosif să nu aibă urmări fatale existenţei lor. Preşedintele
Barac şi Constantin Popazu, şcoalele nu aveau eforiei de atunci, distinsul şi regretatul protopop
nici o cauză de a se teme de viitor. al Braşovului Vasile Voina, primise mai ales prin
Cu toate aceste piedici externe şcoalele pro­ mijlocirea lui Take Ionescu mai multe subvenţii
gresau văzând cu ochii. Numărul şcolarilor creştea suplimentare pentru şcoalele din Braşov şi Ardeal,
din an în an; între aceştia mai mult de 10% erau fapt care ajunse la urechile guvernului unguresc.
din ţara liberă. In anul 1868 gimnaziul a avut Numai după multe sforţări din partea conducă­
230 elevi, între cari 30 din România. Peste câteva torilor şcoalelor din Braşov şi după dovedirea
decenii acest număr trecu peste 300. Şcoalele reală drepturilor străvechi de rentă ale bisericii Sf.
şi comercială făcură aceleaşi progrese, ajungând Nicolae, s'a putut aplana în 1900 acest conflict,
la 1900 a număra peste 200 de imatriculaţi. Şi încheindu-se un acord diplomatic formal între
aceste rezultate uimitoare, uimitoare mai ales în guvernele celor două ţări. România fu însă nevoită
comparaţie cu mijloacele materiale restrânse, de să predea Ungariei bonuri de Stat corespunzătoare