Page 26 - 1933-04

3l6 B O A B E D E G R Â U

dragostei şi grijii sale părinteşti. Bârseanu a fost şi «Plini de iubire de neam şi aprinşi de dorul
un scriitor de seamă, publicând încă de când era [luminii
la universitate, şi mai cu seamă în Gazeta Tran­ Mândre paleste-aţi clădit, Muzelor vrednic lăcaş.
silvaniei, o mulţime de studii literare, biografii, Jertfe bogate-aţi adus, ici Tal ştiinţei altar,
articole istorice şi culturale şi chiar poezii, între Iată decenii-au trecut, alungate de apriga vreme,
care « Imnul Astrei », «Imnul Unirii »şi «Cantata » Pomul ce voi l-aţi sădit, roade frumoase rodi.
scrisă cu prilejul jubileului de 50 de ani al gimna­ Tainici fiori ne străbat, spre voi când privim cu
ziului din Braşov, îi vor păstra pentru totdeauna [uimire,
numele. Ca director al despărţământului Braşov Vrednici bătrâni, ce în piept dorul de neam aţi
al «Asociaţiunii » Bârseanu a lucrat în colaborare [purtat,
cu regretatul redactor al «Gazetei Transilvaniei » Tinere buze rostesc cu evlavie numele vostru
şi martir naţional Grigorie Maior, cu multă în­ Şi astfel rosti-l-vor în veci, grai românesc cât
sufleţire pentru înfiinţarea de biblioteci populare [va fi » . . .
ambulante şi luminarea prin conferinţe a poporului
românesc al ţinutului. După moartea lui Iosif Şi care dintre elevii acestei scoale din ultimele
Sterca Şuluţiu, Andrei Bârseanu fu ales preşedinte decenii de dinainte de războiu nu-şi aduce aminte
cu respect şi cu veneraţie de figura aceluia, care
a sintetizat în mod atât de strălucit întreaga acti­
vitate de un sfert de veac a liceului braşovean?...
Virgil Oniţiu a fost una dintre acele personalităţi
rare care apar în viaţa popoarelor numai la intervale
anumite. Dascăl şi pedagog al neamului prin pre­
destinare, organizator şi conducător de cea mai
bună calitate, român de rasă, legat cu dragostea
cea mai sfântă de trecutul neamului său, scriitor
şi orator de talent, Oniţiu a fost o adevărată glorie
a şcoalei şi a culturii româneşti. Ca să nu părem
a exagera faptele vom reproduce numai câteva
din părerile unor bărbaţi distinşi, colaboratori sau
foşti elevi ai săi, cari l-au cunoscut de aproape.
Vrednicul său urmaş în conducerea şcoalei şi vechiul
său colaborator Dr. Iosif Blaga, venerabilul pro­
topop ortodox de astăzi al Braşovului, scria despre
dânsul cu ocazia jubileului de 75 de ani al liceului:
«Directoratul lui Oniţiu a format o eră de re­
naştere şi o epocă de înaltă desvoltare pentru
şcoalele noastre secundare sub toate raporturile *.
Iar unul dintre foştii săi elevi, distinsul profesor
universitar şi istoric al învăţământului ardelean,
Dr. Onisifor Ghibu, îl caracterizează astfel: «Eu
Căpitanul G. Cristureanu din armata români;
nu-mi pot închipui liceul din Braşov fără stâlpul
a donat la 1866, 500 de napoleoni, iar dupi
de granit al lui Oniţiu. De câte ori mă gândeam
moarte, la 1874, întreaga avere şcoalelor
la acest liceu, din binefacerile căruia m'am hrănit
din Braşov
şi eu, figura neuitatului director îmi apărea înaintea
ochilor intr'o adevărată majestate. N’am cunoscut
al Asociaţiunii. A fost şi membru al Academiei şi nu cunosc, nici în Transilvania nici aci (în Ro­
Române, în sânul căreia fu chemat în anul 1907 mânia veche), vreo şcoală care să fi avut sau să
ca să ocupe scaunul unui alt distins pionier al aibă un director atât de priceput, de harnic şi
românismului din extremitatea nordică a Ardea­ devotat, cum a avut liceul din Braşov în cei din
lului, al decedatului Iosif Vulcan. Ca preşedinte urmă 20 de ani ».
al Astrei, Bârseanu a condus şi vechea ei revistă Importanţa lui Oniţiu este cu atât mai mare,
«Transilvania *. Cu prilejul jubileului de 50 de ani cu cât el a perfecţionat aceste şcoale şi a mărit
al şcoalelor din Braşov, Andrei Bârseanu şi-a luat renumele lor în cea mai turbată epocă şovinistă
asupră-şi şi greaua sarcină a compunerii istoricului maghiară. Prin cultura sa superioară, prin înfă­
lor, lucrare valoroasă şi plină de nenumărate do­ ţişarea şi atitudinea sa impunătoare, el a ştiut să
cumente, care ar fi fost altfel date cu totul uitării insufle respect şi Ungurilor. Despre acest rol al
şi care apăru în 1902 la Braşov cu următorul lui Oniţiu un alt colaborator al său de seamă,
motto dedicat memoriei întemeietorilor şi spriji­ profesorul Axente Banciu, se exprima în discursul
nitorilor lor: comemorativ ţinut în anul 1925 la inaugurarea