Page 28 - 1933-04
P. 28

2 1 8                               B O A B E  D E  G R Â U

           românesc.  Cursurile  sale  de  limba  şi  literatura  ro­  pedagogice  şi  un  program  amănunţit  al  distrac­
           mână  erau  dintre  cele  mai  bune  din  câte  s'au   ţiilor  şi  sporturilor,  deosebit  pentru  sezonul  de
           ţinut până atunci în Ardeal.                     vară şi pentru cel de iarnă.
             Oniţiu  a  fost  însă  şi  un  scriitor  de  valoare.  A   Mult  a  făcut  Oniţiu  şi  pe  teren  filantropic  şi
           publicat  în  ziarele  şi  revistele  româneşti  de  din­  cultural.  El  a  fost  iniţiatorul  fondului  *  Coresi  »
           coace de Carpaţi diferite studii literare şi peda-  pentru  sprijinirea  tipăririi  de  cărţi  literare  şi  ma­
                                                            nuale  şcolare;  el  a  fost  şi  întemeietorul  şi  harnicul
                                                            colectant  al  «  Mesei  studenţilor  »,  care  a  dat  hrană
                                                            bună  şi  sănătoasă  sutelor  de  şcolari  lipsiţi,  şi  tot
                                                            al  său  a  fost  şi  meritul  principal  al  clădirii  marelui
                                                            internat  al  şcoalelor,  inaugurat  în  anul  1911,  în
                                                            cea  mai  mare  parte  cu  bani  adunaţi  prin  sub­
                                                            scripţie  publică,  la  cari  se  adăugară  veniturile  a
                                                            două  fundaţii  sau  legate  mai  vechi,  înfiinţate  tot
                                                            cu  acest  scop:  primul  al  lui  Ioan  Ionciovici  şi  al
                                                            soţiei  sale  Zoe  născută  Florea  Iuga  de  Bacia,  şi  al
                                                            doilea  al  căpitanului  Gheorghe  Cristureanu,  un  fost
                                                            ofiţer  al  armatei  române  retras  la  Braşov,  care
                                                            lăsă  şcoalelor  o  fermă  lângă  Braşov  şi  o  casă  in
                                                            Bucureşti.
                                                              Oniţiu  s’a  stins  in  1915,  în  toiul  războiului,  cu
                                                            un  an  înainte  de  a  fi  martor  al  pribegirii  colegilor
                                                            săi  prin  ţări  străine,  înainte  dea-şi  vedea  sanctuarul
                                                            transformat  în  spital  militar  german  şi  marea  şi
                                                            bogata  sa  bibliotecă,  aruncată  în  pod  sau  între­
                                                            buinţată  ca  material  de  foc.  Soarta  l-a  cruţat  de
                                                            această  mare  probă,  dar  nu  i-a  îngăduit  să  vadă
                                                            steagul  tricolor  înfipt  definitiv  pe  catapeteazma
                                                            clădirii,  de  unde  îl  răsturnase,  cu  o  jumătate  de
                                                            veac  mai  înainte,  furia  nesăbuitului  şovinism  un­
                                                            guresc.
                                                               Am  merge  prea  departe  cu  lucrarea  noastră  dacă
                   Iosif BLaga, profesor dela anul 1891 şi director   am  voi  să  spunem  tot  ce  e  vrednic  de  spus  şi  despre
                     dela 19x5—1927; la 1924 ales protopop al   mândra  falangă  a  colaboratorilor  lui  Oniţiu.  Vom
                          Braşovului şi al Ţfru Bârsei      aminti  mai  întâiu  pe  câţiva  stâlpi  mai  vechi  ai
                                                            şcoalelor.  Cum  am  putea  trece  cu  vederea  numele
            gogice,  apoi  volumele:  «De  toate  »  (1893);  «Clipe   lui  Dionisie  Făgărăşianu  (1855—907),  excelentul
            de  repaus  «(1905),  «Din  cele  trecute  vremi  «(1912)   pedagog  şi  moralist,  profesor  de  matematică,  fizică
            şi  a  redactat  şi  bogatele  anuare  ale  liceului  dela   şi  mai  pe  urmă  de  religie  al  liceului?  Cum  am
            1895  şi  până  la  1915,  anul  morţii  sale.  In  1891   putea  uita  articolele  sale  frumoase  publicate  mai
            a  fost  ales  membru  corespondent  al  Academiei   cu  seamă  în  ediţiile  populare  ale  ziarelor  noastre
            Române.  A  fost  şi  vice-preşedinte  al  «Societăţii   de  atunci?  Cum  am  putea  să  nu  amintim  bine­
            pentru fond de teatru român » din Ardeal.        facerile  de  care  s’au  împărtăşit  şcolarii  bolnavi  şi
              Oniţiu  a  fost  un  aderent  convins  al  doctrinei   săraci,  cărora  le-a  lăsat  după  moarte  toate  eco­
            «naţionaliste  *  şi  al  învăţământului  clasic.  «Cine   nomiile  sale?  Cum  am  putea  uita  pe  regretatul
            nu  a  pătruns,  zicea  el,  în  vraja  culturii  antice  prin   Dr.  Valeriu  Branisce  (1869—1928),  valorosul  zia­
            farmecul  conoştinţii  limbilor  clasice,  acela  nu  va   rist  şi  luptător  naţional  care  a  servit  şcoala  timp
            înţelege  noima  şi  rostul  culturii  noastre  de  astăzi,   de  trei  ani  ?  Cum  am  putea  să  nu  amintim  pe  fostul
            nici legătura ce este între ziua de ieri, ziua de astăzi   ministru  şi  preşedinte  al  Astrei  Vasile  Goldiş,  pro­
            şi  cea  de  mâine;  acela,  cum  s'ar  zice,  nu  poate   fesor  distins  al  gimnaziului  dela  1889  şi  până  la
            să  aibă  sentimentul  istoric  al  evoluţiei  noastre  cul­  1901?  Apoi  iarăş  nu  putem  să  nu  amintim  pe
            turale,  care  întreagă  se  întemeiază  pe  cultura  antică   cei  ce  au  format  temelia  învăţământului  lor  în
            elino-romanâ  şi  din  ea  izvorăşte...  Idealiştii  şi   decurs  de  decenii.  Este  regretatul  Paul  Budiu
            entusiaştii,  generoşii  şi  desinteresaţii  în  cauzele   (1854—1901),  profesor  de  filologie  clasică  al  gim­
            publice  ies  de  obiceiu  din  rândul  celor  cu  cultură   naziului  şi  harnic  autor  de  manuale  şcolare.  Este
            clasică ».                                       Dr.  Ioan  Bunea,  autoritarul  dascăl  şi  director  actual
              începând  cu  deosebire  din  anii  1903—1904,   al  liceului  «  Gheorghe  Lazăr  »  din  Sibiu.  Este  Ioan
            Oniţiu  a  dat  o  deosebită  atenţie  ocupaţiilor  in  afară   Petrovici,  profesor  de  istorie  şi  limba  latină  al
            de  şcoală  ale  elevilor,  stabilind  în  desele  conferinţe  gimnaziului  dela  1901  până  la  1919,  fost  deputat
   23   24   25   26   27   28   29   30   31   32   33